luni, 20 noiembrie 2017

Cozia: La pas de toamna pe malul Oltului (Calimanesti – Caciulata – Manastirea Turnu)




 
Ce-am mai aşteptat eu întâlnirea cu Cozia!
De câţi ani o (re)programez? Parcă nici nu mai ştiu...
Hai, că de data asta mi-a ieşit! ☺

Coborâm din autocarul de Bucureşti, hotărâm să nu ne mai complicăm cu alte mijloace de transport şi să ne folosim picioarele până la intrarea în traseul de Cabana Cozia, unde ne oprim azi.
E ceva de mers, avem de traversat staţiunile Călimăneşti şi Căciulata şi încă vreo doi kilometri până la Mănăstirea Turnu, unde se termină asfatul.



Data: 15 octombrie 2017


Pe Dealul Negru, din autocar


E duminică, iar la Mănăstirea Cozia e cam zăpăceală... ăăă, voiam să zic aglomeraţie. Nu intrăm, nu pozăm, trecem mai departe.


Oltul şi nebuniile sale

Ce-aş mai fi zăbovit aici! Nu avem la dispoziţie decât o zi şi pentru plimbare, şi pentru traseul lunguţ, deja-s orele prânzului. Data viitoare lungesc mini-vacanţa la trei zile, să fie în tihna-tihnelor!

Cele dintâi imagini sunt ale unei insule aparţinând lacului de acumulare al hidrocentralei Călimăneşti de pe Olt, legată de staţiune printr-un pod. Adi îmi povesteşte că aici se află Schitul Ostrov (Mănăstirea Ostrov). Caut repede informaţii.

Explicaţia numelui „Ostrov” e simplă: schitul este construit pe un ostrov „insulă (situată mai ales în mijlocul unui râu sau al unui lac)”, conform dex.ro.

Ctitorii mănăstirii sunt domnitorul Ţării Româneşti Neagoe Basarab și soția sa, Despina. Schitul Ostrov a fost construit în perioada 1518 - 1522, pe locul unei biserici din lemn datând din secolul al XIV-lea.
☺ Din vremea lui Neagoe Basarab s-au păstrat trei icoane, care se află în custodia Muzeului de Artă al României.

Schitul Ostrov este primul așezământ monahal de călugăriţe atestat documentar pe actualul teritoriu românesc – pe aceeaşi temă vezi şi povestea Mănăstirii Corbii de Piatră din judeţul Argeş.
În acest lăcaş de cult s-au călugarit soţia lui Neagoe Basarab, Despina, dar şi mama lui Mihai Viteazul.

Un incediu distrugea, pe 22 decembrie 1838, chiliile şi clădirile mănăstirii. În 1940, acestea au fost rezidite pe vechile temelii.

Mănăstirea Ostrov are hramul „Naşterea Maicii Domnului”.

☺ La sfârșitul anilor ’70, râul Olt trecea prin lucrări de amenajare hidroelectrică. Insula pe care este amplasat Schitul Ostrov a fost înălțată cu 6 metri, distrugându-se astfel o floră seculară de fagi, stejari și brazi.
Astăzi, insula (ostrovul) este parc de agrement, ce găzduieşte de 47 de specii de arbori, arbuşti şi trandafiri.





Releul de pe Masivul Cozia începe să ne supravegheze orice mişcare.














 Trece trenul!

 


Eeee-he-heeei... e ceva cale până sus! Cum traseul nu-i direct prin pădurea din faţă... să ne mai plimbăm puţin ☺

 



 









Castrul roman Arutela (reconstruit)

În apropierea Mănăstirii Cozia, înainte de a ne avânta pe barajul Oltului, chiar pe drumul naţional (DN 7 Bucureşti – Nădlac), ne sare în ochi un indicator... istoric: Castrul roman Arutela. Întrezărim monumentul istoric printre ramurile copacilor, pe malul celălalt al râului.

A fost construit, între anii 137 şi 138, de un detașament de arcași sirieni, în vremea Împăratului HadrianPublius  Aelius Traianus Hadrianus; a trăit în perioada 76-138 şi a fost împărat între 117 şi 138.
Castrul Arutela făcea parte din „drumul Oltului” al Imperiului Roman, un drum ce avea caracter rutier şi militar.
☺ Construcţuia romană a fost descoperită la sfârşitul secolului al XIX-lea, în timpul unor lucrări efectuate de Ministerul Domeniilor pentru captarea apelor termale sulfuroase.
După 1980, o parte a vechiului castru a fost strămutată pentru a face loc Barajului Turnu de pe râul Olt.






De pe baraj vă transmit vederi cu Oltul printre stânci, ce aduc la suprafaţă aminiri dragi ale peisajelor de poveste de la Cazanele Dunării.
Un calcul simplu: 6 kilometri până aici, încă doi până la Mănăstirea Turnu.







Muntele Basarab (component al Munţilor Căpăţânii)







Spre Mănăstirea Turnu












Punem benzină la Mănăstirea Turnu. Să vă povestesc un pic:

Administrativ, lăcaşul de cult aparţine de oraşul-staţiune Călimăneşti şi se află pe Strada Basarab Neagoe 55A, la 600 de metri de stația (halta) CFR Mănăstirea Turnu.

☺ Denumirea „Turnu” provine de la un turn aflat pe stânca numită „Piscul lui Teofil” – construit de legiunile romane din Castrul Arutela.



În secolul al XV-lea, câţiva călugări de la Mănăstirea Cozia s-au retras aici. La jumătatea secolului al XVI-lea, când au sosit mai mulţi monahi, a fost înălţată o biserică din lemn, întemeindu-se „Schitul de după turn”.
Ctitorii de la Turnu sunt consideraţi pustnicii Daniil și Misail.
În 1676, pe locul bisericuţei din lemn a fost ridicată o ctitorie a episcopului de Râmnic, Varlaam, viitor mitropolit al Ţării Româneşti. Construcţia unei a doua biserici, mai mari, a fost terminată în 1901. Tot atunci, Schitul Turnu era ridicat la rang de mănăstire.

Un puternic incendiu s-a produs la Turnu în 1932; întregul ansamblu a fost refăcut în 1933.
În 1961, Mănăstirea Turnu a fost desfiinţată şi transformată în casă de odihnă pentru personalul Episcopiei Râmnicului şi Argeşului – a redevenit aşezământ monahal (schit) în 1975, aflat însă în subordinea Mănăstirii Cozia. Abia în 1988 a revenit la statutul de mănăstire.
Clădirile mănăstirii au suferit deteriorări la cutremurele din 1977, 1985 şi 1990.

☺ Mănăstirea Turnu are are hramul „Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”.



Cei care ajung la Mănăstirea Turnu trebuie să se oprească şi la chiliile săpate în stâncă locuite de primii pustnici turneni. De asemenea, în incinta aşezământului monahal se află două peşteri unde trăiau pustnicii.

☺ Dacă nu dispuneţi de maşină personală, la Mănăstirea Turnu ajungeţi cel mai uşor din halta CFR „Mănăstirea Turnu”.

Gata pauza! Spor la pante!


TOTAL plimbare Călimăneşti – Mănăstirea Turnu: 1 oră şi jumătate
Distanţa străbătută: 8 kilometri.
(Distanţa străbătută în acea zi, inclusiv traseul montan Mănăstirea Turnu – Cabana Cozia: 18,8 kilometri.)

În schema de mai sus este inclus şi traseul de munte al zilei, până la Cabana Cozia


Urmează traseul de munte, cu vântul cel năvalnic, cu Făgăraşul şi Oltul îngemănate, cu belvederi nepreţuite, dar şi cu o altă mănăstire în cale.

NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

6 comentarii:

  1. Răspunsuri
    1. De când ţin să merg în Cozia... aşteptarea mi-a fost răsplătită din plin!
      Într-adevăr, toamna asta a vut nişte culori aproape de nedescris - şi în România, şi în Franţa :)

      Ștergere
  2. Si noi am vizitat aceste locuri la final de Octombrie si inceputul lui Noiembrie, in vacanta copilasilor! Superba zona si cred ca ne vom intoarce ;)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sigur mă voi întoarce! :)
      E magie pură... mai ales toamna.

      Ștergere