luni, 25 septembrie 2017

Adrenalina pe Brana Mare a Costilei. Bonus: Abruptul Bucegilor intre Caraiman si Costila; Valea Priponului si Valea Cerbului





Traseu:
*Piatra Arsă – Cabana Babele – Vârful Caraiman – Releul/Vârful Coştila – Hornul lui Gelepeanu – Brâna Mare a Coştilei – Valea Priponului – Valea Cerbului – Buşteni


Cu o săptămână în urmă am încercat poteca... prin apă, în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului. Distracţie maximă!!!
Weekend-ul acesta ne presară-n cale vreme extra-super la munte. De ratat?! Nu cred! Aaadică, sigur nu!
Hai, Adi, să ne plimbăm pe munte...!
„Ce zici de partea de BMC pe care n-ai făcut-o?”
„Super!”
Mai avem nevoie şi de adrenalină.

Brâna Mare a Coştilei (BMC) este una dintre cele mai lungi din Bucegi, dar şi una dintre cele mai solicitante din punct de vedere al concentrării – una dintre cele mai periculoase brâne, pe şleau.

Prima parte a sus-numitei am prezentat-o AICI, la întoarcerea de pe Brâna Aeriană... cu adrenalina ei cu tot!



Data: 12 august 2017

M-am trezit din somn cu o durere în genunchiul drept şi cu un uşor deranj la cel stâng. Vin cu sugestia să facem traseul invers, în urcare, ca să mă protejez de coborâre.
Nu zău?! Mă aduce Adi în doi timpi cu picioarele pe pământ: nu-i nici timp şi nici n-am dibui Priponul din Valea Cerbului sau BMC-ul din Pripon. Pe încercatelea ne mănâncă şi mai mult din timpul scurt-scurticel.
Cu alte cuvinte, să agăţ mofturile într-un cui şi... să le las acolo.

Aşa că rămâne cum am stabilit: varianta telecabină până la Babele.
Nu visa nimeni la o coadă de 10-20-30 de persoane... da’ la ce era acolo... ioooooooiiiii, thriller curat! Patru ore n-are nimeni de pierdut în aşteptare.
Bine-bine... şi cu brâna noastră socotită de acasă ce facem?!
Facem compromisul „maşină particulară până la Piatra Arsă”, cu tot riscul ocolitor de o oră până la Babele. Plus cel auto, pe Transbucegi.

PREŢul plătit de noi pentru un drum cu maşina (autoturism 8+1) Buşteni – Piatra Arsă: 45 de lei / persoană.
Domnii au scăzut tariful de la 60 de lei.
Preţ telecabină Buşteni – Babele: 35 de lei / adult, o singură cursă.


Piatra Arsă – Babele – Vârful Caraiman

Nu se (mai) plăteşte taxă la parcarea de la Piatra Arsă.
Nu că ne-ar interesa pe noi, că nu-i maşina noastră.

O ţinem într-o urcare de la Piatra Arsă (1950 m altitudine) la Babele (2206 m) până pe Vârful Caraiman (2384 m) şi Releul/Vârful Coştila (2490 m).

Începem pe trasee marcate: bandă galbenă până la Babele şi cruce roşie până în apropierea Crucii Caraiman (Crucea Eroilor Neamului, 2291 m).

Clăile din Bucegi


Crucea şi Brâna Mare a Caraimanului. Unde-i soarele anunţat cu surle şi trâmbiţe pentru azi?




În centru, Şaua Strunga (1904 m), străjuită la stânga de Strungile Mici şi la dreapta de Strungile Mari


Adi, la datorie



Staţia telecabinei Babele şi Cabana Babele (2206 m), într-o sâmbătă de august, în jurul orei 10:00


Complexul Peştera şi staţia telecabinei, jos (~ 1600 m)


Vârful „Podu cu Florile” (Vârful Zănoaga Mare, 1788 m); din aceste locuri s-a extras piatra pentru ridicarea barajului de la Bolboci



Babele şi Sfinxul, principalele obiective ale Bucegilor











Primprejurul Babelor



Cabana Babele


Staţia telecabinei, construcţia urâtă a Ministerului Mediului şi Vârful „Podu cu Florile” (în plan secundar)



În centru, Culmea Obârşiei – cele două „gâlme”



Vârful Baba Mare (2292) şi clădirea Salvamontului


Din traseul clasic Babele – Cruce nu ne mai lăsăm la baza Crucii, răzbatem direct pe Vârful Caraiman (2384 m), cu un mic ocoliş nemarcat pe margine de platou.
Voiam să ajungem Vârful Caraiman încă din tura cu Jepii Mici - Portiţa - Cruce - Babele – ne-au înfrânt vântul, ora târzie şi oboseala – epuizarea unei zile toride, chiar şi la înălţime.

Ieşirea din poteca Babele - Cruce, spre Vârful Caraiman  şi Vârful Coştila



Pe muchii

Valea Albă, văzută din Caraiman, aproape de Șaua Văii Albe (2405 m), care desparte Muntele Caraiman de Muntele Coştila


Coştila şi Brâna Mare a Coştilei – cam în dreptul personajului


Valea Albă şi Brâna Marea a Coştilei – ceva mai  neclară aici




În Vârful Caraimanului


Bineînţeles că suntem cu ochii pe Cruce, în cele câteva minute de repaus. Şi trecem repede în revista mentală că monumentul a intrat în Cartea Recordurilor – este cea mai înaltă cruce din lume amplasată pe un vârf montan (pe Muntele Caraiman).
Construită în perioada 1926-1928, la iniţiativa Reginei Maria, Crucea de pe Caraiman este unică în lume în ceea ce priveşte altitudinea amplasării și dimensiunile sale: 31 de metri înălţime, în timp ce fiecare dintre cele două brațe are câte 7,5 metri.




Vârful Caraiman – Releul / Vârful Coştila, deasupra Blidului Uriaşilor (Abruptul Bucegilor)

De aici păşim cu totul în lumea nemarcatelor.

Libertate maximă, măreţie, încântare – muntele, cea mai mare bogăţie a sufletului! O săptămână urâtă tocmai s-a izbit de stâncile din jur. Mortal.

Cine ţine cu noi?
Un soare tocmai bun, vântul – abia o răsuflare – ultima oară în Bucegi cu Adi, la Omu şi în Valea Gaura, era ucigător.


Brâna Mare a Coştilei, partea dintre Blidul Uriaşilor şi Colţul lui Gelepeanu


Valea Albă



Crucea, dintr-o altă perspectivă



Azuga, Valea Albă şi Crucea






Mai că nu-mi vine să cred că-s la o săritură de Coştila!

Conform wikipedia, numele Muntelui Coștila (Coștilele sau Goștilele) ar proveni de la goștină, străvechiul bir pe oi. Pe acest munte, s-ar fi strâns, în trecut, biruri de la stâne.

Vârful Coștila (2490 m) este al cincilea ca altitudine din Munţii Bucegi, după Vf. Omu (2505 m/2507 m), Vf. Bucura Dumbravă (Vârful Ocolit, 2503 m), Vf. Capul Morarului (2501 m) și Vf. Bucșoiu (2492 m).

Povestea Releului Coştila, pus în funcţiune în noaptea de Revelion 1967-1968, o puteţi citi AICI.




Mie mi se taie şi acum răsuflarea. E (şi) meritul fotografului!



Azuga (stânga) şi Buşteni. Un „wow!!!” infinit!




Capre negre (jos) deasupra BMC; şi Valea Cerbului (sus) – drumul spre Gura Diham


Intersecţia Brânei Mari a Coştilei cu Blidul Uriaşilor (cotat 1B) este cea mai delicată porţiune din străbaterea BMC: expunere, grohotiş, potecuţă îngustă.
Nu trecem azi pe acolo. Ne răsfăţăm de deasupra.


Li-ber-ta-te! Şi magie!









 
























Din culisele videoclipului




 






Coştila – Hornul lui Gelepeanu – Brâna Mare a Coştilei

După aproximativ jumătate de oră de la Coştila, coborâm prin Hornul lui Gelepeanu (aproximativ 2250 m altitudine) în Brâna Mare a Coştilei.
În stânga e partea pe care o avem azi ca ţintă, în dreapta e cea care duce în Valea Albă şi pe care am mers după parcurgerea Brânei Aeriene.
Privind de pe platoul Bucegilor / din horn, azi plecăm din stânga crestei Văii Albe.









„Portiţa Coştilei”





Brâna Mare a Coştilei, 3 ipostaze





Creasta Văii Albe, privită din Hornul lui Gelepeanu


Creasta Văii Albe, Muntele Craiaman şi Crucea; drumul spre Gura Diham (centru); Predealul şi Piatra Mare (stânga), Azuga, Buşteni şi Munţii Baiului

 
De sus, din Hornul lui Gelepeanu









La ieşirea din Hornul lui Gelepeanu




Brâna Mare a Coştilei, spre Valea Albă şi Brâna Văii Albe


Brâna Mare a Coştilei (BMC) înlănţuie Muntele Coştila, traversând numeroase văi.
Altitudinea maximă a BMC este 2421 m, deasupra Crestei „La Pietriş”. (sursa: roclimbs.ro)

Brâna Mare a Coştilei este încadrată în categoria (gradul) 1A ca dificultate în alpinism.


Albișoarele superioare. La „aterizarea” din Hornul lui Gelepeanu – în faţă este partea de BMC pe care o vom parcurge astăzi; în spate, Crucea Eroilor (Crucea Caraiman)


Hop şi eu!




Creasta Văii Albe


Cele două „găluşti” sunt Postăvarul (stânga) şi Piatra Mare; BMC, în prim-plan, stânga




Creasta Văii Albe – „în centrul imaginii cred că am identificat ieşirea din Brâna Aeriană” (Adi)



În plimbarea pe o crestuţă, pe un covor de flori de colţ, de toate dimensiunile:







 În misiune


Zoom la Cruce


Cabana şi Vârful Omu (2505/2507 m), Culmea Morarului; în dreapta, Vârful Bucşoiu (Vârful Bucşoiu Mare, 2492 m), al treilea ca altitudine din Munţii Bucegi













O altă „Portiţă a Coştilei” - Strunga Umărului Gălbenelelor, unde ia sfârșit Fisura Gălbenelelor




Cabana Omu, detaliu







Intersecţia cu Valea Mălinului, cea mai periculoasă traversare a BMC

Traseul ne (con)duce, într-o coborâre de 70-80 de metri, pe o pantă suuuper-abruptă, până în Valea Mălinului. Reîncadrarea în Brâna mare a Coştilei se face pe un povârniş la fel de frumos, unde, în plus, beneficiem de lanţuri pentru a facilita trecerea.
Zona cu lanţuri nu este foarte mare; atenţie mare la zona expusă şi neasigurată, unde se urcă vertical, pe pământ şi pietricele! Smocurile de iarbă reprezintă baza în această porţiune delicată. Îmi aminteşte de ieşirea de pe Brâna Acelor.





Postăvarul, detaliu






Brânuţă pe Valea Mălinului


Peretele e neted, nu mai sunt prize – stau cu spatele la stâncă şi cu un picior mai mult suspendat pe o brânuţă.
Mulţumesc, Adi, pentru ajutor!!!

După „război” – foto regizată



Lanţuri şi 4x4 la reurcarea pe BMC






















Intersecţia cu Valea Urzicii –  expus-expus!

De îndată ce părăseşte faţa Văii Mălinului, brâul lasă în stânga hornul firului principal al Văii Ţapului şi se strecoară pe sub coama cuprinsă între Valea Ţapului şi firele superioare ale Văii Urzicii, denumită Colţul Brânei. De aici trece în coborâş continuu şi uşor pe sub Vâlcelul Lespezilor Urzicii şi intersectează curând firul principal al Văii Urzicii. 
Trecând pe malul opus, brâul se transformă, pe o porţiune de aproximativ 12 metri, într-o platformă stâncoasă şi îngustă (Puntea Urzicii), ce se strecoară pe sub o boltă surplombantă şi pe deasupra adâncului canion al văii.
(sursa: roclimbs.ro)





Ţin să mă „felicit” că m-am uitat la peretele ăla (canionul) în jos şi am căscat gura la îngustimea ’mnealui, care îmi semnaliza întruna: „Pe aici e mai departe!; n-ai scăpare!”.



Hăul şi brânuţa hăului (stânga)


N-a fost aşa... imposibil până la urmă, mai am şi tupeul să mă uit în spate pironită-n iarbă.






Trecerea mea în Valea Urzicii




Trecere Adi – Valea Urzicii





Războiul cu jnepenii

Deşi, dom’le, deşi copăceii aceştia!
Pe rădăcini, printre rădăcini, folosiţi pe post de coardă (au o elasticitateee!), contorsionism , de toate!










Morarul şi Brâna Mare a Coştilei






Brâna Mare a Coştilei se termină în Valea Priponului.
Până acolo, e coborâre (înclinată – „un picior sus, unul jos”) prin grohotiş amestecat în iarbă. E... enervant.  
De vreo două văi încoace, Adi îmi tot spunea/spune, la fiecare colţ, că la următorul am ajuns (în Pripon). Prin bălăureala aista, fix-fix acul de jnepen, firul de iarbă şi rămăşiţa de grohotiş unde se deschide Valea Priponului e un fel de misiune imposibilă. Că de cum arată Valea ştie clar omul.
Cu Adi şi cu gaşca am aterizat în Valea Priponului în toamna 2015, însă am intrat de mai sus.



Recunoaşteţi personajul?







Dacă nu intenţionaţi să coborâţi în Buşteni, urcaţi în platoul Bucegilor pe firul Văii Priponului. Durează aproximativ o oră.
Veţi întâlni, la 20 de minute, traseul Babele - Omu.

O descriere amănunţită a Brânei Mari a Coştilei, cu toate văile pe care le traversează, găsiţi AICI.


Ieşirea din Brâna Mare a Coştilei – Valea Priponului – Valea Cerbului

Valea Priponului este încadrată în categoria (gradul) 1A ca dificultate în alpinism.

Valea Priponului – în sus şi în jos


Valea Priponului, în sus spre Coştila


O părticică de Morar



Surpriză!





La trântă cu bolovanii din Valea Priponului








Ca în orice vale de abrupt, şi în Valea Priponului săritorile se ocolesc pe sus.











Ieşire din Valea întunecată a Priponului şi pătrundere Valea însorită a Cerbului





Valea Cerbului a rămas cum o ştiam – luuuuungăăăă şi plictisitoooooaaareeeee.









La venirea din Buşteni/Valea Cerbului, pentru intrarea în Valea Priponului se ocoleşte, prin Valea Cerbului, aproximativ 10 minute.
Dacă am fi mers invers, cum insistam eu de dimineaţă, nu numai că ne-ar fi presat îngrozitor timpul – numai urcarea aia prin Valea Cerbului e bună de scos ochii – dar ar fi fost greu-greu de nimerit intrarea în Pripon (pe partea stângă, în sensul dinspre Buşteni). Nu e potecă delimitată, ce-i e acoperit din plin de vegetaţie şi, de fapt, nu-i niciun indiciu că în desiş s-ar piti ditai valea.




Să m-anunţaţi şi pe mine când se termină... (Valea Cerbului)

















Cum-necum, s-a încurcat un pic Adi în trasee, a insistat să o luăm pe triunghi roşu până în Buşteni – eu ştiam că pe Valea Cerbului-i un singur marcaj de la cap la coadă, bandă galbenă, traseul care iese în drumul spre Gura Diham, la corturile cele multe...
Triunghiul roşu, care vine de la Cabana Mălăieşti, iese direct în Buşteni, la Căminul Alpin, după 2 ore. El susţinea că ăsta-i de fapt drumul de Gura Diham - Buşteni.
Până în Buşteni, pe bandă galbenă, e 1 oră şi jumătate – conform indicatorului.
Mă rog, după un sfert de oră de ocoliri, până la urmă a ieşit ca mine bandă galbenă de la cap la coadă în Valea Cerbului, cu ieşire în Gura Diham - Buşteni, într-o vale plină de fum şi de muzici... ăăă... urâte, de la miile de corturi răspândite până aproape de oraş.

Dacă nu ne-am grăbi, aici am zăbovi (lenevi)


Traseul Buşteni – Cabana/Vârful Omu, prin Valea Cerbului, durează 5-6 ore, pe marcaj bandă galbenă.
!!! ATENŢIE! Traseul nu este recomandat iarna!!!


Pe forestierul Gura Diham – Buşteni am străbătut aproape doi kilometri.
Cum timpul ne alerga de ne presa, ca să nu ne scape ultimul tren al zilei spre Bucureşti hotărâm să cădem în mâinile autostopului. Deşi nu mă numesc norocoasă în astfel de situaţii, constat că atunci când sunt cu cineva... e floare la ureche – vezi şi tura din Piatra Mare.
În câteva minute, au oprit nişte oameni super-cumsecade din Ploieşti. Mulţumim!

Ultimul cadru de azi al Crucii de pe Caraiman. În câte chipuri ne-a surprins ea astăzi...



O nouă filă din inepuizabilul foileton „SĂ TRĂIASCĂ CFR-UL!

Gara Buşteni. Ultimul tren de prins. 35 de minute întârziere. Adică peste vreo oră. E timp. Teoretic. Practic... avem o altă poveste Marca CFR.
Se aşază Adi la coada de la bilete de un miliard de persoane – estimativ, o jumătate de oră de aşteptat, după cum se mişcă „ghişeriţa”. Eu, fără aer, mă cer afară şi încep să mă (re)hidratez, să casc gura la stele, la ce-o mai fi, să verific din când în când starea grămezii de la casă.
După un timp – îmi venea să zic „o mie de minute”, da’ mă abţin de data asta – vine Adi şi zice cu un ton aparent senin:
„Nu mai dau bilete”.
„Cum adică?!? În picioare nu există... locuri?”
„Uite-aşa. Nu mai dau nici în picioare.”
Evident că, până acum, indiferent cât de full era garnitura de tren, am apucat un locşor, pe oriunde prin orice tren, cu un bilet vândut mai ieftin, „fără loc”.

Evident, omul Adi era plin de draci. În faţa lui, un bărbat a cerut să plătească un bilet la clasa I şi i s-a replicat: „Nici acolo nu mai sunt locuri!!!”. (Vreţi să vă spun că am întreprins cercetări în timpul mersului şi am constatat că la acea minunată clasă I erau locuri libere pe scaune?! Dacă vreţi, vă spun.)

„Vă descurcaţi.” – asta a fost replica hiper-super-mega-inteligentă a „ghişeriţei”.

„Şi noi ce facem?!? Nu mai luăm trenul?!” mă... reped la Adi.
„Bineînţeles că ne suim în el, că n-o să rămânem aici. Ne... descurcăm, la faţa locului.”

Că trenul a sosit în Gara Buşteni mai devreme cu 10 minute decât întârzierea afişată de-o grămadă de timp – parcă e dintr-un alt film şi alt gen, cu acelaşi personal CFR. Întârzierea o verificasem cu câteva minute înainte. Am zărit trenul aterizând în gară, am fugit de la terasă în trei mişcări şi ne-am aşezat... la coadă ca să ne suim în el.
Vezi, pe tema întârzierilor mai mici decât ce scrie pe tabelă, tura cu Piatra Mică şi aventurile de după din Gara Braşov.

În loc de concluzie:
Acuma, na, au putut să înghesuie ca vitele oamenii care au aşteptat 5 ore 5 garnituri de tren pe 29 iulie 2017! Într-un tren în care locurile în picioare erau la discreţie – poate n-o fi formularea exactă, dar nu mai contează – tu refuzi să vinzi bilete?!?!
Sâmbătă seară, vara asta cel puţin, trenurile au plecat de pe Valea Prahovei super-aglomerate... că doar e greu să suplimentezi cu unul-două-trei vagoane când ştii că ai atâţia muşterii în ziua aia... ba nu dai nici bilete...


INDICATOARE. Altitudini, durată

Bandă galbenă: Complex Piatra Arsă (1950 m altitudine) – Cabana Babele (2206 m) aprovimativ 1 oră

Cruce roşie: Cabana Babele – Vârful Caraiman (2384 m) 35 de minute (cu pauze)

Nemarcat: Vârful Caraiman – deasupra Blidului Uriaşilor – Releul / Vârful Coştila (2490 m) aprovimativ 1 oră (cu pauze)

Nemarcat: Releul / Vârful Coştila – Hornul lui Gelepeanu (~ 2250 m) – final Brâna Mare a Coştilei aprovimativ 4 ore

Nemarcat: Intrare în Valea Priponului – Valea Cerbului 50 de minute

Bandă galbenă şi bandă roşie (spre Buşteni): Valea Cerbului – Poiana Coştilei – Drumul Gura Diham - Buşteni aprovimativ 2 ore

TOTAL: aproape 12 ore (inclusiv pauzele active – plimbările pe platou – şi... statice, pentru odihnă şi masă)
Distanţa străbătută: 22 de kilometri.



SURSE DE APĂ:
La izvorul din Valea Cerbului (şi la Cabana Babele).

Zonele prin care am umblat noi sunt sălbatice, aşa că ATENŢIE LA URŞI!
Iar Valea Cerbului e recunoscută pentru Moş Martinii săi.


SFATURI PENTRU BRÂNA MARE A COŞTILEI

Este indicat să nu aveţi rău de înălţime – se traversează numeroase porţiuni expuse, cu doar o scurtă porţiune de asigurare, undeva la traversarea Văii Mălinului.
Cu toată experienţa de „munţoman”, este necesară atenţia, concentrarea continuă şi... nervii tari.
Mergeţi în grupuri mici şi, foarte important, cu cineva care cunoaşte traseul!

!!! ATENŢIE la condiţiile meteo! !!! Nu abordaţi acest traseu pe ceaţă, vânt sau ploaie!
Vizibilitatea joacă un rol esenţial în parcurgerea în siguranţă a Brânei Mari a Coştilei.

Citiţi cu ATENŢIE materialele informative, priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge traseul!
Nu plecaţi neinformaţi pe un traseu de acest gen (cu porţiuni expuse)!


NU încurajez pe nimeni să meargă pe trasee nemarcate – descriu, eventual dau sfaturi, din proprie experienţă.
Cei care aleg un anumit traseu au DATORIA să se informeze despre el, să îl studieze şi să decidă în cunoştinţă de cauză dacă au capacităţile necesare pentru a-l parcurge.
NU pot DECIDE eu în locul nimănui!

Traseele nemarcate NU sunt recomandate începătorilor!!!


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de Adrian Botescu şi „Poveştile mele”.
Ideea traseului îi aparţine lui Adi, care parcursese BMC integral, cu ceva timp înainte de a veni cu sugestia drumeţiei de mai sus.

Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

2 comentarii: