Recomandarea lunii – VERDE de Comana

*Aceasta este a patra lună în care vă ofer RECOMANDAREA LUNII.  
S-a nimerit ca, până acum, să fie un subiect din fiecare categorie: serialul „Shameless” (aprilie), cartea „Cerere în călătorie” (mai) şi filmul „Robot & Frank”. Toate, postări de SUFLET.

A venit rândul CĂLĂTORIILOR.

Parcul Natural Comana, după denumirea completă oficială, se află în judeţul Giurgiu.

Poate aţi auzit de zonă ca „Delta de lângă Bucureşti”.

Sunt vreo 30 de kilometri de Bucureşti.

Cum eu şi Ion locuim în apropierea ieşirii spre Giurgiu, ne-a luat destul de puţin să ieşim din Capitală.

Ruta este: DN5, prin Jilava, 1 Decembrie, Adunații-Copăceni, Călugăreni.

☺ Pentru cei care nu deţin un autoturism, există microbuze care au programate curse înspre Comana.

O bicicletă este şi mai... la îndemână.

Parcul Natural Comana se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 25.000 de hectare.

E pădure cât vezi cu ochii. Un loc (relativ) sălbatic.

Dacă ai grijă şi ocoleşti grătarele şi pe cei care le produc, poţi avea parte de o plimbare de ore bune printre copaci, pe pământ, în aer curat, în LINIŞTE.

*Era duminică după-amiază... poate am avut noi noroc de lipsa zgomotului.... poate lumea îşi luase tălpăşiţa către Bucureşti.

Pe drum, sigur vei întâlni biciclişti, oameni dornici de mişcare în afara Bucureştiului.

Luaţi cu voi neapărat o loţiune anti-ţânţari. Nu de alta, dar e baltă plus pădure. Pişcături garantate!

Tocmai plouase, aşa că am fost scutiţi de praful lăsat în urmă de maşini. 

Am luat, însă, ceva noroi la bord.

Ranger-ul (!) - „pădurarul” (apărătorul pădurii) -, căci ranger îl recomanda ecusonul, ne-a spus că vechiul podeţ a ars acum doi ani.

Podeţ e mult spus, căci erau nişte scânduri, aflate la distanţă apreciabilă una de alta, care se clătinau. Majoritatea se clătinau bine de tot sub picioare, astfel că trebuia să ai maaare grijă la mers.

Drumul acesta pitoresc ducea la nişte colibe pescăreşti acoperite de stuf, antice. Locul era numit şi Satul Celtic.

Astăzi, farmecul a fost spulberat. Cărarea este acoperită în totalitate - nu mai întrezăreşti nimic din calea de acces, eu habar nu mai aveam pe unde se intra.

Colibele au dispărut, înghiţite de apă.

Dacă vreţi să vedeţi cum arăta peisajul atunci,daţi un click scurt şi la obiect AICI.

S-a construit însă un pod, mai trainic.

Podeţul e undeva, în zare... se zăresc nişte „piticanii” pe el

Avem şi un foişor, de unde se pot urmări păsările... 

...şi - chiar lângă Balta Comana (Delta Neajlovului) - o scară pentru vedere panoramică.

 

 

Mica zonă din Parc de care m-am îndrăgostit. La prima vedere. ☺

Lacul Roşu în miniatură...! Nu seamănă?

 

Fascinaţia vegetaţiei de deltă

 

În zonă, în proiect se află Memorialul Vlad Ţepeş, „în apropierea zonei în care acesta a fost ucis după lupta cu Basarab Laiotă”. 

 

  
Mai multe detalii depre COMANA puteţi afla pe site-ul oficial, aici.

 

Puţin mai la dreapta se află un izvor (datând din 1933), de unde te poţi aproviziona cu apă rece.

P.S. La Mănăstirea-cetate Comana (ctitorie a lui Vlad Ţepeş din anul 1461) nu am ajuns în scurta noastră trecere în jurul localităţii cu acelaşi nume.

Dar sigur voi reveni curând în zonă, fie şi pentru a privi influenţele stilului brâncovenesc (lăcaşul a fost restaurat în acest stil), care m-au fermecat la Mănăstirea Sâmbăta!!!

P.S. 2

Un album fotografic dintr-un februarie primăvăratic, realizat de „Poveştile mele”, găsiţi pe Facebook, AICI.