miercuri, 18 octombrie 2017

La cinematograful Bucegilor: Valea Alba, Brana Vaii Albe si Valea Jepilor





Traseu:
*Buşteni (Căminul Alpin) – Poiana „La Verdeaţă” – Valea Albă – Brâna Văii Albe – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Buşteni


Vorbisem cu Adi pentru o zi de vineri, puţin înainte de concediu, însă planurile ne-au fost sucite, din diferite motive.
La un moment dat, la final de august curent, ca o coincidenţă, Mădă are o propunere: chiar ea, Valea Albă! Nu-o refuz nici eu, n-o refuză nici Adi. Şi nici Mircea. (Adi nu se mai avântase pe nemarcatul ăsta.)
Al cincilea membru al echipajului este Andrei, un coleg de serviciu de-al lui Adi – printre altele, un alpinist (utilitar) de nădejde.

marți, 3 octombrie 2017

Huţa-huţa în Făgăraş: Vârful Negoiu (2535 m) de la Bâlea Lac, tur-retur într-o zi





Traseu:
Bâlea Lac – Curmătura Bâlei – Şaua Paltinului – Şaua Doamnei – Vârful Lăiţel – Lacul Călţun – Portiţa Călţunului – Strunga Doamnei – Vârful Negoiu şi retur


Joi seară se sună adunarea (re-întrunirea) pentru Negoiu, al doilea vârf ca înălţime din România (şi din Munţii Făgăraş) – 2535 m.
Întâi e vorba de cazare la cort în zona Piscu Negru. Luni plecam în concediu şi nu prea voiam să le aglomerez.
Dintr-un motiv sau altul, mă răzgândesc. Ce-am băut, cum să nu vreau eu la Negoiu?!? O sun pe Cornelia în clipita doi şi aflu că s-a modificat schimbarea. Nu iar plecarea ori traseul în sine. Doar locul de dormit: în aşternuturi, la o pensiune; Adi îmi promisese deja un cort, i-l dau înapoi.
Când e să trăieşti ceva, nu amâni momentul, că o să ajungă să te amâne el pe tine – şi eu am mai trăit senzaţia.

luni, 25 septembrie 2017

Adrenalina pe Brana Mare a Costilei. Bonus: Abruptul Bucegilor intre Caraiman si Costila; Valea Priponului si Valea Cerbului





Traseu:
*Piatra Arsă – Cabana Babele – Vârful Caraiman – Releul/Vârful Coştila – Hornul lui Gelepeanu – Brâna Mare a Coştilei – Valea Priponului – Valea Cerbului – Buşteni


Cu o săptămână în urmă am încercat poteca... prin apă, în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului. Distracţie maximă!!!
Weekend-ul acesta ne presară-n cale vreme extra-super la munte. De ratat?! Nu cred! Aaadică, sigur nu!
Hai, Adi, să ne plimbăm pe munte...!
„Ce zici de partea de BMC pe care n-ai făcut-o?”
„Super!”
Mai avem nevoie şi de adrenalină.

Brâna Mare a Coştilei (BMC) este una dintre cele mai lungi din Bucegi, dar şi una dintre cele mai solicitante din punct de vedere al concentrării – una dintre cele mai periculoase brâne, pe şleau.

Prima parte a sus-numitei am prezentat-o AICI, la întoarcerea de pe Brâna Aeriană... cu adrenalina ei cu tot!

vineri, 15 septembrie 2017

Relaxare pe munte, în Bucegi: Jepii Mici, Cruce, Piciorul Pietrei Arse. Şi haos la CFR!





Traseu:
*Buşteni – Valea Jepilor (Jepii Mici) – Cabana Caraiman – Brâna Mare a Caraimanului – Crucea Eroilor Neamului – Brâna Mare a Caraimanului – Cabana Caraiman – Complex Piatra Arsă – Piciorul Pietrei Arse – Poiana Stâna Regală (Poiana Stânii) – Sinaia


Cum e ca, în plină vară, să stai o lună fără munte sub picioare?
Pentru unii-i nimic, pe mine mă termină la tărtăcuţă...!
Nu-s deloc viteaza-vitezelor pe cărări, grohotiş şi toate cele, însă MUNTELE îmi alimentează viaţa, în sensul cel mai propriu. Respir munte (natură), respir viaţă; şi îmi asum şablonul de aici.
Cât aş mai scrie pe tema asta...

Dar partea practică a poveştii de azi îmi aminteşte că tot Bucegii m-au găzduit în ultima ieşire pe munte – două zile a câte 20 de kilometri. Să tot povestim.

VREAU LA MUNTE (pe munte, mai exact ☺)!
Fostul meu coleg, Vali, îmi împărtăşeşte sentimentele montane. Punem de-o mini-echipă, ca să ni se regleze circuitele. ☺

joi, 17 august 2017

Bălăceală în Cheile Dâmboviţei şi Cheile Ghimbavului (Munţii Leaota)




*Traseu:
Rucăr – Cheile Mari ale Dâmboviţei Cheile Ghimbavului Cheile Cheii Podu Dâmboviţei – Rucăr


Atâta vreme cât te simţi bine cu prietenii, nu-ţi trebuie să te caţeri neapărat la 2000 de metri – apropo, în weekend-ul acela era programată o tură pe Vârful Negoiu şi la Vânătarea lui Buteanu, însă Natura ne-a programat nişte furtuni şi am amânat cei 2500 de metri.

Aşa că am re-pus la cale tura amânată anul trecut pe vremea asta, când i-am condus pe Cornelia şi Mihai pe Brâna Portiţei şi la Portiţa Caraimanului.

joi, 3 august 2017

Munţii Pirin, Bulgaria: Vârful Vihren (2914 m)





Traseu:
*Cabana Vihren – Vârful Vihren – Cabana Vihren


De ceva timp, am pus ochii pe munţii din Bulgaria. Rămânea să pun şi piciorul. ☺
Munţii ăştia bulgăreşti şi văzusem, destul de aproape, anul trecut, în primăvară, în circuitul pe la vecini, în traversarea de la Loveci la Balcic.

marți, 18 iulie 2017

Super-Crai: Creasta nordică (Vârful La Om – Vârful Ascuţit) – Cabana Curmătura – Zărneşti






*Traseu:
Vârful La Om (Piscul Baciului) Vârful (Claia) Căldării Ocolite – Vârful Zbirii – Vârful Ţimbalul Mic – Şaua Văii Podurilor – Vârful dintre Ţimbale – Şaua Călineţului – Vârful Ţimbalul Mare – Vârful Ascuţit (Vârful Lehmann) – Refugiul Ascuţit (Lehmann) – Padinile Frumoase – Cabana Curmătura – Poiana Zănoaga – Fântâna lui Botorog – Zărneşti


(continuare de aici)


Şiiii... am ajuns în creastă!
Am trecut de emoţiile Lanţurilor!

sâmbătă, 15 iulie 2017

Super-Crai: La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om






*Traseu:
Plaiul Foii – Refugiul Şpirla – La Zaplaz – La Lanţuri – Vârful La Om


De trei ani coc tura pe Lanţurile din Piatra Craiului. Cam de la semi-traseul La Zaplaz.
Era o promisiune făcută mie însămi, o dorinţă „în flăcări”, un final al suspinelor prelungi (aka înghiţit în gol) la fiecare fotografie şi video înLănţuite.

După unii, La Lanţuri e cel mai dificil traseu marcat din ţara noastră.
Cel mai dificil traseu în cei mai dificili munţi ai României – Piatra Craiului.
Concurează cu Făgăraşul şi a sa Custură a Sărăţii.

Ştiam că e căţărare, scrambling, d-astea. După care mă dau în vânt, dar tot mă zvârcoleam în emoţii! Cu vagi inserţii de agitaţie. Cum tensiunea la cap nu face defel casă bună cu muntele...
Am tot citit că multă lume abandonează la primul lanţ – care ar fi, de fapt, un cablu.

vineri, 7 iulie 2017

Antrenament de Piatra Craiului: Cabana Brusturet – Vârful La Om (creasta Pietrei Craiului)







*Traseu:
Cabana Brusturet – Valea Seacă a Pietrelor – Poiana Grind – Refugiul Grind – Vârful La Om (Piscul Baciului) şi retur


A fost odată ca niciodată o zi amarnică de joi. În ea erau prizonieri doi oameni supăraţi.
Ce zic eu?! Furioşi de-a binelea, pe vreme/condiţiile meteo.
Tocmai citisem pe Facebook o maximă: „Weekend = acea perioadă din săptămână când se strică vremea”.
Discutam la telefon cu Cornelia şi ne mai amăram reciproc. Aceşti doi oameni chiar n-au stare când vine vorba de munte! ☺ Căutaţi-i, vă rog, pe creste!
Vineri, deja cei doi oameni încropeau planul de Piatra Craiului. Căci vremea se îndreptase, cel puţin pentru duminică. Nu douăj’ de grade, da’ nici ploaia veşnică de sâmbătă din acest an.
Iar în sâmbăta noastră chiar a dat cu grindină – am imagini de la câţiva companioni de drumeţie, chiar de la Refugiul Grind.
Duminică, Munţomana de mai sus şi Adi s-au suit în tren spre Titu, apoi în maşina lui Mihai şi a Munţomanei de mai sus, pentru un scurt popas în cei mai dificili munţi ai României.
Piatra Craiului, veeeeniiiimmmm!!!

marți, 13 iunie 2017

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Ciucaru Mic, pe traseul cel mai lung




Sub deviza „Să vedem Dunărea din toate unghiurile, din toate direcţiile şi de la toate înălţimile”, am căutat pân’ am găsit cel mai lung şi sălbatic traseu care porneşte din Dubova.
Pe panou scrie 9 kilometri în 5 ore, fără a include belvederea spre Cazanele Mici.

Ia să munţomărim noi şi să vedem de unde au scos oamenii timpul ăsta extraterestru.

miercuri, 31 mai 2017

Jurnal de vacanta la Cazanele Dunarii – Ciucaru Mare si Golful Dubova la pas





Luna mai o declar luna Cazanelor Dunării. A fost anul trecut, am repetat experienţa anul acesta, că tare fain fuse!

Ca să nu ne lase pe dinafară trenul de 5:45 până la Orşova, e musai să ne îmbarcăm într-un taxi.
Facem noi comandă, abia găsim ceva după un sfert de oră – deh!, 1 Mai; dar cine pleacă fix aşa, cu noaptea în cap??!!! Ia uite cine, noi!
Şi... ţeapă! După alt sfert de oră bătut spre 20 de minute şi alte încercări de a găsi o maşină d-asta de... ocazie, ce naiba facem?!

vineri, 26 mai 2017

Lacul ascuns din Iezer





Traseu:
*Cabana Voina – Lacul Iezer, prin Valea Jepilor (traseu de vară)
*Lacul Iezer – Cabana Voina, pe Piciorul Iezerului Mare (traseu de iarnă)


Nu-i despre vreo nemarcată în povestea asta. Ori despre un loc numai de noi ştiut. Sau descoperit.
E despre A doua ţintă în Iezer-Păpuşa. Cea de anul trecut, după cucerirea Păpuşii. Cea în care am... inaugurat ieşirile cu Mihai şi Cornelia.
Căci tura noastră s-a petrecut la fix un an de la cea tocmai pomenită – fireşte, în compania munţomanilor de serviciu de mai sus.

Pe timp de iarnă, „lacul ascuns din Iezer” stă bine ferecat, ferit de priviri indiscrete, sub mantii de gheaţă şi vânt, care-i tot modelează forma.

☺ Ştiţi ce înseamnă, de fapt, termenul „iezer”? Lac adânc, de munte. „Iezer” provine din limba slovacă – originalul e „jezerŭ”.
Aşa că: ştiţi de câte ori folosim pleonasmul „Lacul Iezer”? Numărăm?

marți, 25 aprilie 2017

Eroii „veterani” ai gimnasticii europene, la Cluj, in Romania: Catalina Ponor, Marian Dragulescu, Larisa Iordache



  

Gimnastica românească supravieţuieste prin „veterani” – nimic nu s-a schimbat faţă de 2016.
Cătălina Ponor (29 de ani) şi Marian Drăgulescu (36 de ani), cărora li s-a alăturat acum Larisa Iordache (20 de ani) sunt aceiaşi sportivi de super-excepţie – dacă mi se permite termenul – care ţin sus gimnastica din România.

Anul acesta, Campionatele Europene de gimnastică au fost găzduite de România, la Cluj-Napoca.

Ce e mai emoţionant pentru un sportiv? Să i se intoneze imnul naţional, acasă, în faţa unui public su-perb!
Pe rând, Marian şi Cătălina au trăit această experienţă unică.

marți, 18 aprilie 2017

Primăvara Verde la Roşu – Pădurea şi delta de Militari. Legendele Mănăstirii Chiajna




Verde la Roşu trage!
Asta-i combinaţia mea preferată! Două culori super-pozitive: optimism, speranţă, linişte, relaxare, calm, prospeţime, emoţie, un pic de fantezie, foc, pasiune, FERICIRE şi, peste toate, armonia naturii.

Roşu şi verde – opuse şi atât de surprinzătoare împreună...

Dar despre ce vorbim noi azi cu Roşu şi Verde?
Vreţi să vă bucuraţi de pădure şi deltă fără să vă îmbarcaţi în vreun mijloc de transport din Bucureşti? Iată soluţia!

luni, 17 aprilie 2017

Distracţie buu-huuu-hu la Castelul Platamon(as), Grecia, zona Nei Pori – Katerini, la poale de Olimp





După o vizită-fulger la Meteora şi după o semi-baie în Marea Egee a doritorilor, ne-am îmbarcat puţin în istorie şi într-o mică aventură.

Castelul de la Platamonas (Platamon, după denumirea geografică oficială) – localitatea situată la 2 kilometri de staţiunea Nei Pori şi la o aruncătură de băţ de Muntele Olimp este o minunăţie; au ştiut ei Ionuţ şi Marius de ce au ales partea asta zilei pentru distracţia de la castel!
Minunăţie e atât prin panoramele pe care le oferă (e cocoţat pe-un deal ☺), cât şi prin... umbrele care te ademenesc să te joci în fel şi chip.

joi, 30 martie 2017

Comana cea albă – Poveşti de istorie cu Vlad Ţepeş la Mănăstirea Comana; urcare la Moara de hârtie





A fost odată o zi semi-senină în final de iarnă.
O iarnă luuuungă, spectaculoasă şi care ne-a dăruit zăpadă cât pentru doi ani şi mai bine.

Potecile Parcului Natural Comana mă aşteptau încă de anul trecut, fix pe vremea asta, când erau înţesate de flori şi zăpada fusese înghiţită de razele soarelui. Fără dinţi.

Şi cum Adi nu le călcase pragul şi cum l-am... ademenit cu traseele şi marcajele de prin pădure, cu delta (Neajlovului), cu ceva sălbăticie, cum eu tânjeam după Manăstirea Comana şi Moara de hârtie  – ce-am zis noi?! „Hai (din nou) la drum!”

luni, 13 martie 2017

Ciucas – Poveste senina de iarna





Traseu:
*Valea Berii – Cabana Vârful Ciucaş – Vârful Ciucaş şi retur


O fi sosit ea primăvara pe la şes - cu toate cojoacele, din care se revarsă ploi... şi câteodată soare.
Dar, ştiţi, e iarnă încă pe munte, cad fulgi de nea în cascade, se mai aşterne zăpada şi adie un vânticel cam rece. Şi-i nişte gheaţă, în zonele unde soarele s-a jucat de dimineaţă şi la amiază, apoi... şi-a luat jucăriile şi a plecat.

Ştiţi cum e să te chinuie trei luni dorul de munte?!
Vă răspund eu: Naşpa! Naşpa rău! Să trăieşti în „epoca facebook” şi să te împresoare zi de zi peisaje de munte în care zbârnâie fericiţi oameni îmbujoraţi şi accesorizaţi cu colţari, schiuri şi toate cele...
Ia ziceţi, ziceţi! – să n-o iau razna?! Baaaa... cam da!

marți, 7 martie 2017

Poveştile iernii – Munţii de lângă casă. Pescăruşi. Luciri albăstrui. Tainele Lunii. Apusuri pe lac





Gata, a trecut!
Iarna a fost parcă interminabilă. Geroasă în reprize nelimitate.
Da’ cu ce peisaje ne-a răsfăţat! Aici, în Bucureşti, la doi paşi de casă. Vorba vine „doi paşi”, fiindcă ne-am deplasat şi 20 de kilometri câteodată.

A nins cu carul. S-au aştenut munţi peste munţi.
N-a trebuit decât o scurtă echipare cu parazăpezi ca să am munţii mei de zăpadă, să o iau la trap pe deluşoarele din parcuri – clasicele Herăstrău, Tineretului, Carol. Prin nămeţii până la mijloc, în mijlocul ninsorii.
Şi cine s-a mai trezit cu noaptea în cap, să încalece pe-o maşină sau tren pentru o tură montană ca la carte?! Nimeni.

Ger şi pante fără restricţii, fără colţari şi piolet... ce să mai poftesc (la) munte?! Biiine, pofteam şi voiam de mama focului, da’ nu s-a putut.

Iarna asta am avut muntele meu la şes!


Şi cum orice tură are nevoie de o dovadă (fotografică), îi dau cuvântul lui Adi, care a surprins toată măreţia de alb. Aşa cum ştie el mai bine, cu sensibilitate, detaliu şi... culoare.
Poftiţi la răsfăţ!

luni, 20 februarie 2017

Am mai cucerit un varf! Tutuiatul din Muntii Macin (467 m)





Traseu:
*Luncaviţa-Nifon – Vârful Ţuţuiatu şi retur


Adică să fiu în Măcinul pe care îl pândesc de atâta amar de vreme şi să nu mă cocoţ cel mai sus în Dobrogea? Nici nu se pune problema! ☺

Ne aflăm (mă rog, ne vom afla) la poalele satului Greci. De aici Domnului Ţuţuiatu i se mai zice şi Greci. Vârful Greci.

467 de metri altitudine pare o nimica toată. Doar pare. 300 de metri pe verticală într-o oră... chiar sună a traseu de munte.
Ştiiiiiu, Braşovul însuşi e deasupra Ţuţuiatului, cam la 600 m altitudine – dar acolo te teleportează direct maşina, nu dragele tale picioruşe. ☺

vineri, 10 februarie 2017

Natura si aventura: Cascadele de pe raul Plavisevita, Mehedinti





Traseu (nemarcat):
*Dubova (4 kilometri cu maşina, spre Moldova Nouă) – Cascadele de pe râul Plavişeviţa


Cum putea să fie a treia zi pe la Cazanele Dunării? Tot cu aventuri, că nu ne lăsăm...! În Cheile Ponicovei şi la Peştera Ponicova era vineri 13, ploaie şi 10 noaptea, pentru Cascada Ponicova am avut nevoie de cordelină.
Azi avem de traversat un râu... atât! Pentru că Răzvan a ţinut să ne arate o altă minune bine ascunsă prin pădurile Mehedinţiului. Sălbăticieee, veeenim!

☺ Citiţi şi despre Cheile Tăsnei şi Cascada Vânturătoarea – aflate în zonă şi pe care le-am vizitat tot în această perioadă ploioasă.

Pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Valahia, in salbaticia Cheilor Tasnei. Si caderile ireale ale Cascadei Vanturatoarea

 

miercuri, 8 februarie 2017

Pe fosta granita dintre Austro-Ungaria si Valahia, in salbaticia Cheilor Tasnei. Si caderile ireale ale Cascadei Vanturatoarea





Trasee:
*Motel Dumbrava, la 12 kilometri de Băile Herculane – Cheile Tăsnei şi retur
*Coada Lacului Prisăcina (7 Izvoare), la 11 kilometri de Băile Herculane – Cascada Vânturătoarea şi retur


Cum să îţi propui să vii în Mehedinţi pentru două zile şi să rămâi patru

Am impresia că a trecut o săptămână, la câtă aventură am înmagazinat în trei zile, în zona Dunării la Cazane.
Venisem aici doar pentru priveliştea Cazanelor, de pe Ciucarul Mare (şi Mic). Între timp, am fost momiţi cu sălbăticiile Ponicovei (lanţul chei – peşteră – cascadă), cu râul Plavişeviţa şi ale sale cascade, cu Cazanele Dunării, pe apă sau de sus.

Şi, chiar aşa: Cum să fim la o aruncătură de băţ (vorba vine!) de Herculane şi să ratăm două dintre cele mai pitoreşti locuri de aici (şi din România)? Deci, mai rămânem!

duminică, 29 ianuarie 2017

Urcarea pe Moldoveanu şi poveştile Mănăstirii Curtea de Argeş





Înainte de a ne năpusti pe Moldoveanu, ne-am încărcat bateriile... spiritual, în două dintre cele mai încărcate de istorie, credinţă şi legende locuri din România – Mănăstirea Curtea de Argeş şi Mănăstirea Corbii de Piatră.
Unde mai pui că ne-am oprit la poalele Vârfului Moldoveanu al Făgăraşilor, pentru Corbii de Piatră.
 

vineri, 20 ianuarie 2017

Poveşti FOTO - Hoinăreală prin ger, printre lumini, prin soare, printre culori şi bucăţi de fericire





Unele zile din an sunt speciale, surprinzătoare şi, poate, salvatoare.
Totul în viaţă se întâmplă cu un scop.
Înveţi din experienţe şi e important să mergi mai departe.
Trăieşti pentru că iubeşti. Visezi ca să nu amorţeşti. Lumina (îţi) vine din suflet şi se proiectează în undele apei. Ca să străluceşti.

Haideţi să luăm ce-i mai bun din viaţă! Şi să strălucim...

Şi cum o fotografie face cât o mie de cuvinte, promit că de data asta tac.

marți, 17 ianuarie 2017

Istorie medievala „inrudita” cu Romania, stradute inguste, Cetatea Tarilor, panorame si mult pitoresc in Veliko Tarnovo





Din Basarabovo – locul de baştină al Sfântului Dimitrie cel Nou ne-am deplasat către „Sighişoara Bulgariei”, istoricul şi pitorescul Veliko Tărnovo.

Am trecut prin Veliko o sigură dată, în primăvară, în tranzit, şi mi-a indus sentimentul de fascinaţie. Şi, bineînţeles, dorinţa de a reveni şi de a-l cuceri.

Statisticile indică faptul că orașul - în fapt, întreaga regiune - se află în Top 10 cele mai vizitate destinații turistice din Europa de Est.

miercuri, 11 ianuarie 2017

La Basarabovo, pe urmele Sfantului Dimitrie cel Nou, intr-o manastire sapata in stanca





Anul trecut am bătut pentru prima oară Bulgaria, în lung şi-n lat la propriu, şi tare mi-a mai plăcut! Munţii mi-au rămas restanţă, da’ promit că se rezolvă repede! ☺

Rezervasem locurile în tura asta bulgărească cu peste o lună înainte, cam pe ultima sută de metri.
În compania lui Răzvan şi a celorlalţi inimoşi de la Terra, luăm în primire două autocare, cu noaptea în cap.

marți, 10 ianuarie 2017

Un vis, împlinirea lui şi ceva în plus: Vârful Moldoveanu (2544 m), prin Valea Rea





Traseu:
*Stâna din Valea Rea (Stâna lui Burnei) – Căldarea Văii Rele – Iezerul Triunghiular Portița VișteiVârful Viștea Mare – Spintecătura Moldoveanului – Vârful Moldoveanu şi retur


Nu prea merg eu cu grupuri numeroase pe munte - de la 25 de persoane în sus. Marele avantaj e acela de a cunoaşte oameni şi de a încerca să socializez. Încerc, zic... nu neapărat reuşesc. ☺
Am făcut două (!) excepţii într-o lună cu grupurile organizate: una în Ceahlău, pentru piramidă, alta acum.

Încheiam şi anul călător 2015 cu regretul de a rata, din nou, intrarea pe tărâmul magic al Vârfului Moldoveanu.
Trei ani de planuri mi-au trebuit ca să păşesc în cel mai înalt punct din România.

Are şi „grămada” avantajul ei: pe „terasa” de la Cabana Fântânele dintr-o discuţie în alta, îi pomenesc lui Mihai că de vreo nişte multe luni Moldoveanu îmi stă bine de tot pe creier.