marți, 27 decembrie 2016

Cum se merge în Grecia pentru prima dată? Pe munte, prin norii Olimpului





Traseu:
*Prionia – Refugiul „A” („Spilios Agapitos”) – Vârful Skala – (spre Vârful Mytikas) – Refugiul „A” – Prionia


Dacă tot e să mergem în Grecia pentru prima oară în vieţişoara asta, măcar s-o facem cum trebuie: direct pe munte şi direct mai sus decât pe orice munte din România!

Când îţi doreşti prea mult ceva şi de prea mult timp – ceva şi cineva parcă ţin morţiş să te pedepsească.
De vreo trei luni aştept tura pe Olimp – ca să nu mai spun că e cea dintâi dată când calc în Grecia. Am mai spus?! Şi ce dacă? ☺


Perioada: 21-22 septembrie 2016
Cazare: la Refugiul „A” („Spilios Agapitos”), Muntele Olimp, Grecia


OK, să zicem că nu aspirăm la „cel mai sus din Europa”, nici măcar din Balcani – vrem să mergem la 2918 m (Vârful Mytikas); Munţii Rila din Bulgaria plusează la 2925 m, cu Vârful Musala.
Însă: traseul nostru până pe acoperişul Olimpului este mai vertical, mai dificil decât cel din ţara vecină.
Atât am avut de spus. ☺

☺ Olimpul era considerat lăcașul zeilor. Ei coborau uneori în lumea muritorilor, se hrăneau cu ambrozie și ascultau muzica lirei lui Apollo.
Intrarea în Olimp ar fi fost străjuită de o mare poartă de nori.

☺ Muntele Olimp are în total 52 de vârfuri. Pentru a facilita accesul pe traseele montane (70% dintre vizitatori provin din afara Greciei), începând din anii ’50 s-au construit 9 refugii tip cabană (vezi mai jos) şi şase bivuac-uri.
Localizarea lor o puteţi vedea AICI.

☺ Olimpul este plasat pe „E4 route” (în româneşte, reţeaua europeană de cărări E4 – găsiţi AICI mai multe informaţii).

☺ Ascensiunile pe Muntele Olimp încep din orașul Litochoro („Orașul Zeilor”, 580 m altitudine, un fel de Buşteni/Zărneşti) sau din parcarea de la Prionia (1050 m).
Litochoro este situat la numai 5 kilometri de mare – Marea Egee.

☺ Denumirea „Olimp” o regăsim şi la munţi din Cipru, dar şi din America – chiar de mai multe ori.

 


Bucureşti – Prionia – Refugiul A

Am pornit marţi seară din Bucureşti via Bulgaria, cu primă destinaţie Litochoro (Oraşul Zeilor), pentru o scurtă aprovizionare în vederea celor aproape două zile izolaţi pe munte.

La măsline înainte! (gustul fructului de la sursă este amar-amar şi înecăcios)





 
Rodiu

 
În jurul prânzului, cele două maşini (una normală şi o dubiţă 8+1) au urcat cei 18 kilometri de serpentine prin pădure până la locul de parcare, Prionia, 1050 m altitudine.



În Prionia este deschis, tot timpul anului, un local tip restaurant, cu terasă.

Ne aşteptau 1000 de metri pe verticală, de data aceasta cu picioarele proprii şi personale. Cam cât din Buşteni pe Jepii Mici. ☺ Sau Mari, Jepii, cam până la Piatra Arsă. Însă fără micile-marile dificultăţi de acolo.





Drumul e uşurel, cu balustrade, cu scări de lemn bătute în potecă.
Omul obişnuit cu traseele din România se aşteaptă să vadă marcaje pe copaci, pe o stâncă ceva – fie ele şi mai rare. Iaca, nu-s pe Olimp! Doar stâlpi răzleţi, din lemn, cu marcajul metalic „E4”. Însă cărarea e trasată perfect şi clar nu te poţi rătăci.
☺ Câteodată, pe Olimp există „parapeţi” din pietre - aici mă refer în special la traseul spre Skala.
Intersecţiile de drumuri sunt semnalizate şi ele bine.















 Bau!


Aprovizionare pe Olimp




În a doua parte spre Refugiul „A” (Refugiul „Spilios Agapitos”) urcuşul se înteţeşte.




Cu marea la picioare

Dacă ceaţa de faţă nu şi-ar fi băgat coada, am fi plutit (aşa, un pic metaforic) desupra Mării Egee. Valuri, potecă, stâncă... ce mai alăturare!
Ce noroc mai am şi eu pe munte – Făgăraşul cu al său Negoiu, anul acesta Lespezi(le) tot de Făgăraş, Creasta Balaurului şi tooot sunt din astea!



Ne mulţumim doar cu norii plutitori.





Ultimele pante spre Refugiul A


Ploaia nu aşteaptă mult să se pună moţ, în prim-plan. Şi ţine până în zori! Tură compromisă?!

Cum nu dormisem mai deloc din România încoace, la ora 21.00 toată lumea cucerea lumea viselor. Unii chiar mai devreme.

 


Refugiul A – Vârful Skala – spre Vârful Mytikas (Nasul) – Prionia

 

Se anunţa – ne-au anunţat cei de la refugiu (2100 m) şi cei care cuceriseră deja înălţimile – zăpadă proaspătă pe Skala (2866 m) şi Mytikas (2918 m), dar şi, pe alocuri, în drum spre Skala.
Iar ploaia grea, de peste 12 ore, a udat stâncile la superlativ, mai ales pe cele care „dau” spre Mytikas.

Marius şi Ionuţ testaseră terenul prin vară şi primiseră recomandarea de a veni înapoi la final de septembrie – pe motiv de întrunire a unor condiţii optime: stabilitate a vremii, ne-zăpadă. Aşa că oamenii au făcut rezervare la Refugiul A. Fireşte, vremea asta de stat în casă nu-i vina lor...

Puţin optimism – Mare de nori. Su-perb!

 




Ne-am urnit pe burniţă, cu avertismentul clar: „Fără Mytikas astăzi!”.

Pe parcurs, stropii s-au înmulţit. Pentru ca, pe la 2400 m altitudine, să cadă zdravăn.

Majoritatea au hotărât să ia calea înapoi. Întâi la Refugiul A, apoi la Prionia.

 

 

 


 







 















 





 

Artă!

 



 

Final de tură pentru cei 8+1

 




 

3+2-1

 

Trei curajoşi – Alina, Daniel şi Marius – s-au încumetat/încăpăţânat mai sus, că poate-poate (se opreşte ploaia).

 












Eu coboram spre Refugiul A şi o dădusem în bombăneli.

Întâi, că de ce să mă fi forţat să urc mai departe: „Ce să văd în ploaie?!; nu-i chiar nicio plăcere”.

„Pentru asta (ploaie, ceaţă şi restul) am aşteptat trei luni?!?; să nu pot să urc până (cel mai) sus?!?”

Ionuţ mi-a auzit tânguielile şi m-a întrebat dacă (mai) vreau, totuşi, până sus. Mie atâta mi-a trebuit, mai ales că nebunii din faţă comunicau în staţie că ploaia nu mai e aşa rea – şi la noi se cam oprise.

Pe o „brână de stâncă”, eu şi Ionuţ am alergat ceva să îi prindem din urmă, mai ales că aveau cam 20-30 de minute avans. Iar eu şi coborâsem niţel.

În ceaţă, Alina, Daniel şi Marius nu intrau în raza noastră vizuală, doar îi auzeam.

 


„Am livrat pachetul”, glumeşte Ionuţ atunci când facem trupă completă. Numai că el se grăbeşte la vale, să prindă din urmă restul grupului şi să îl însoţească până la maşini, la Prionia.

 

 

Traseul spre Vârful Skala (2866 m) nu este expus. Se desfăşoară pe curbă de nivel, pe grohotiş – o să îmi mănânce niţel zilele la coborâre.

!! Când bate soarele – şi nu numai – protejaţi-vă împotriva radiaţiilor ultraviolete, zona fiind descoperită (gol alpin) !!

!! Atenţie şi la deshidratare, dar şi la vântul puternic ce suflă în zona către vârf !!






Turmă de capre negre






Picătura de zăpadă



Skala e al nostru!





Skala nu este al doilea cel mai înalt vârf de pe Olimp – trofeul este deţinut de Skolio, cu 2912 m.
Skala poate fi şi o oprire intermediară în drum spre Skolio. De pe Skolio puteţi vedea Vârful Mytikas în toată măreţia. Şi Tronul lui Zeus (Vârful Stefani, 2902 m, al doilea cel mai înalt de pe Muntele Zeilor).
Traseul Mytikas – Skolio este ceva mai uşor decât Mytikas – Skala (Skala – Mytikas).



Rugăminţi şi renunţări

Ne-am rugat de Marius să încercăm o ascensiune către Mytikas (2918 m), dacă tot am ajuns aici / atât de sus.

☺ Celui mai înalt pisc din Olimp i se mai spune şi „Nasul”, pentru că seamănă cu un nas. O altă demumire este „Pantheon”.


Marius ne aruncă în faţă pesimismul realist: Că n-o să ajungem la final. Că-i burniţă. Că stânca-i umedă (alunecoasă) şi periculoasă/riscantă. Başca frig.
Acordul de final între noi 4: „Măcar încercăm!” (nu plecăm direct înfrânţi)

Pe Skala sosesc un el şi o ea, parte a unui grup rămas în urmă (oamenii au fost asiguraţi în coardă). Îi luăm la întrebări:
„Cum e traseul?”
„Slippery!”
Ahaaaaaaaaa!!!

Până spre Mytikas coborâm abrupt (de fapt, foarte abrupt), pe stâncă pură, printr-un culoar, o bucată din porţiunea care se cheamă Kakoskala („bad steps”) sau Kaki Skala („scara iadului”). Concentrarea e maximă în condiţiile date – un pas greşit te poate arunca 1000 de metri în jos. Noroc cu ceaţa, că nu avem acces direct către hău!


Tehnic, având în vedere şi condiţiile atmosferice, e mai dificil să cobori pe stâncă decât să urci.
☺ Nu există cabluri sau lanţuri!

OK, fotografiile lui Blu-Daniel sunt un pic... răsucite, însă cred că vă puteţi da seama cam ce e pe acolo – de pe Skala până spre Mytikas, pe ceaţă, umezeală, frig.












Alina: „Eu mă întorc (Mai ţin la viaţa mea).”
Io: „Şi eu.”


Marius şi Daniel mai înaintează câţiva metri, mai stau la o poză... şi gata aventura noastră!



Am dat gata cam o treime de traseu de pe Skala pân’ la Mytikas. Riscant-riscant-riscant! Chiar nu încercaţi aşa ceva...!

☺ Ce mai citesc despre traseul complet: După trecerea de „Kakoskala”, mai sunt două porţiuni dificile, unde ATENŢIA şi concentrarea trebuie să fie la nivel maxim – altfel te paşte o cădere de 1000 de metri!
Ultima porţiune este un perete cu 50 de grade înclinare.
Dar: de pe Mytikas se vede, într-o zi senină, tot Olimpul, o parte din Grecia şi chiar Albania şi Bulgaria plus Halkidiki.

☺ Prima ascensiune pe Mytikas s-a petrecut pe 2 august 1913 şi a purtat semnătura alpiniştilor elveţieni Frederic Boissonas şi Daniel Baud-Bovy. Ei au fost însoţiţi de însoţiţi de grecul Christos Kakalos din Litochoro – acesta a fost ghidul oficial al Muntelui Olimp până la moartea sa, în 1976.


Coborâre cu greaţă

Ştiu că ştiţi că nu-s fanul coborârilor de pe munte, ca să nu mai pomenesc de grohotiş. Dar ce am scris mai sus este în sens propriu.
Oboseală, efort, diferenţele de altitudine, condiţii atmosferice şi ce-o mai fi avut de suportat organismul meu – a considerat dânsul că trebuie să se revolte şi să trimită spre mine o stare de mare rău (greaţă însoţită de dureri de cap), de am zis că nu mai ajung (întreagă) la cabană - Refugiul A.

Ceaţă... soare... d’ale naturii!















Jumătatea traseului de azi: Refugiul A







La Refugiul A, o golire rapidă a stomacului, un ceai (mulţumesc, Alina!) şi se face din ce în ce mai bine spre Prionia.




De la Prionia, am luat calea staţiunii Nei Pori, următoarea destinaţie în Grecia. Nu înainte de a ne îmbăta cu panorama spre Litochoro.






***

A doua zi a fost soare pe Olimp – când ne-am plimbat noi pe mare, spre şi la Skiathos, câţiva români au ajuns pe Mytikas. Doar de aceea există Facebook-ul, să îi găsească pe toţi. ☺
Pentru noi, ziua cu Mytikas-ul a fost singura zi urâtă dintre cele cinci petrecute în Grecia. La fix! Fix nasol.


„Am trecut de la 30 de grade la 0 şi de la nivelul mării, în care îşi prăvale poalele miticul munte, până la 3000 de metri, în rafale de vânt aspru, un frig năprasnic, ploaie şi îmbrăţişarea de ceaţă a norilor... Însă, pentru o zi, chiar şi un simplu muritor are dreptul să se simtă zeu şi să nu-i pese de capriciile naturii. ☺”
Daniel-Blu

„De pe Skala, pentru Vârful Mytikas (2918 m) mai erau 45 de minute de mers, dar condiţiile de traseu erau foarte dificile (piatră alunecoasă, pericol de cădere în gol, frig şi vânt puternic). În urma insistenţelor lui Blu, ale Alinei şi Ioanei, deoarece îşi doreau foarte mult vârful cel mare, am decis să încercăm. Le mulţumesc pentru curaj, încredere şi pentru faptul că au fost receptivi. Muntele tot acolo rămâne, sperăm ca la anul să ne primească cu vreme mai bună.”
Marius



„… sentimentul pe care îl ai când te bagi în apa mării după ce, cu 7-8 ore mai devreme, îţi clănţăneau dinţii la peste 2860 de metri altitudine, cu geaca de iarnă pe tine, căciulă şi mănuşi, biciut uşor de stropii mici de ploaie. ☺ ”
Alina


Cine credeţi că are în plan revenirea pe Olimp şi Mytikas-ul?
Mmm... august, la vară...!


INDICATOARE. Altitudini, durată

E4 (romb galben): Prionia (1050 m altitudine) – Refugiul „A” („Spilios Agapitos”, 2100 m) 3 ore şi jumătate, în grup de 13 persoane + mici pauze
Traseul este considerat de DIFICULTATE MEDIE.



E4 (romb galben): Refugiul „A” – Vârful Skala (2866 m) 3 ore, 4 persoane
Traseul este considerat de DIFICULTATE MEDIE.

Punct roşu pe contur galben: Vârful Skala – spre Vârful Mytikas (2918 m, cel mai sus în Olimp) 30 de minute, în condiţii de ceaţă şi umezeală (stâncă udă)
*aproximativ o treime de traseu

E4 (romb galben): Vârful Skala – Refugiul „A” – Prionia 4 ore şi jumătate


☺ Alte trasee, informaţii despre cele nouă refugii de aici, dar şi i mulţime de alte date interesante despre Munţii Olimp găsiţi AICI.



DE ŢINUT CONT pe porţiunea Vârful Skala – Vârful Mytikas

☺ Întreg traseul este pe stâncă şi este expus. Atenţie, aşadar, la răul de înălţime! Fără panică!

O cordelină este utilă – există pe stâncă puncte de prindere; cu MARE atenţie, se poate merge şi fără.

☺ Abordarea acestui traseu ţine mult de partea psihică, însoţită de o condiţie fizică pe măsură.

☺ Mănuşile speciale pentru căţărat sunt bune oricând, pentru că stâncile mai înţeapă; eu una nu simt tot timpul nevoia de ele, dar fiecare cu sensibilităţile lui.


SURSE DE APĂ
☺ La Prionia şi la jumătatea Traseului Prionia – Refugiul A există izvoare amenajate;
☺ La Refugiul A se poate cumpăra sau lua de la baie (cum am precizat mai sus, cu economie);
NU EXISTĂ surse de apă de la Refugiul A până pe Skala şi Mytikas.


Condiţiile de la Refugiul A, Olimp (2100 m altitudine)

Curăţenie desăvârşită. În refugiu se umblă numai în papuci (de acasă ori dintr-o ladă pusă la dispoziţie de gazde); bocancii se lasă la intrare, în hol.
Rucsacul se poate odihni în nişe special amenajate.
☺ Există apă curentă (cu rugămintea de a o folosi cu economie, deoarece provine din zăpadă), grup sanitar în interior şi electricitate – cu menţiunea că stingerea se dă la ora 22:00.
Sunt mai multe cabine-WC plus o cabină-garderobă.
☺ Se asigură aşternuturi, pături şi perne.
☺ Capacitatea maximă de cazare: 110 locuri.
☺ În Refugiul A funcţionează un restaurant-cantină.

Refugiul A oferă condiţii mult peste cele din cabanele din România. Mai curând, aşa cum apare şi pe site-ul oficial, Refugiul A din Olimp este un hostel.

☺ Faceţi rezervare din timp pentru cazarea la refugiu! Este bine să anunţaţi chiar dacă veniţi cu cortul.
Refugiul A este deschis de la mijlocul lunii mai până la finalul lui octombrie.

Preţuri cazare Refugiul A

☺ Interior: 12 euro/persoană (10 euro pentru membrii cluburilor montane);
☺ Exterior (cort): 4,20 euro/persoană (3,20 euro pentru membrii cluburilor montane).


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate de „Poveştile mele” şi Blu Daniel.
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

6 comentarii:

  1. Superb articol! Excelente fotografiile, stilul e curgator, informatii complete, ai tot ce vrei in scrierea autoarei. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc!!! M-a (ne-a) ajutat peisajul pentru fotografii :)
      Ioana

      Ștergere
  2. Minunat articol, frumoasa excursie! Ai mult talent, multa coerenta in descrierea traseului si calatoriei, iar pozele sunt superbe. Te-ai gandit vreodata sa aduni aceste frumoase povestioare de calatorie si sa le publici intr-o carte?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eheeeei... cu cartea e mai greu... mulţumesc mult pentru aprecieri! (fotografiile sunt o contribuţie comună a participanţilor în tură)
      Ioana

      Ștergere
  3. Felicitări dragilor ! Să sperăm că la anul-deci anul ăsta 2017-să vă aducă TROFEUL MULT RÎVNIT. aŞTEPT IMPRESIILE VOASTRE. aNUL ACESTA EU VOI FI ÎN cRETA,DAR CEVA MAI TIHNIT CA VOI,DEOARECE AI NEVOIE PENTRU ESCALADĂRI MONTANE DE TOT HARNAŞAMENTUL ŞI UN GRUP MESERIAŞ ŞI DE ÎNCREDERE.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi noi sperăm să ajungem "cu capul în nori", dar norii ăştia să nu mai sâcâie ca în 2016...
      Abia aştept luna august! :)
      Ioana

      Ștergere