luni, 7 noiembrie 2016

Ceahlăul nocturn - Misterul Piramidei de pe Toaca



 
Trasee:
*Staţiunea Durău – Cabana Fântânele
*Cabana Fântânele – „La Morminte” – Cuşma (Căciula) Dorobanţului – Stânca Panaghia – Vârful Toaca – Cabana Dochia – Piciorul Şchiop – Poliţa cu Ariniş – Poliţa Scăiuş – Cascada Duruitoarea – Poiana Viezuri – Poiana Nican – Cabana Fântânele
*Cabana Fântânele – Staţiunea Durău


Perioada: 5-7 august 2016
Cazare: la Cabana Fântânele din Munţii Ceahlău (1220 m altitudine)


Cum Ceahlăul îl lăsasem în urmă de doi ani lungi, cu restanţe, şi cum tot urmărisem (vizual şi în scris) piramida de pe Toaca, cei de la Terra mi-au oferit prilejul să mă „îmbarc” alături de ei pentru trei zile de aventură pe plaiuri moldovene.
☺ Cea dintâi tură în compania şi Răzvan şi Ştefan a reprezentat-o premiera în Iezer-Păpuşa.

Autocarul ne descarcă acum în faţa Mănăstirii Durău – despre care puteţi afla câteva date aici (inclusiv despre Nicolae Tonitza).


Cam o oră l-am aşteptat în Durău pe Dragoş, ghidul nostru din Bacău; el a fost încetinit de un blocaj de pe drum.
Am avut, astfel, timp de o raită prin curtea mănăstirii şi, după preferinţe, înăuntru.
Fiecare şi-a văzut de floricelele lui (de porumb), de cipsurile lui, de suvenirurile lui. S-a încins chiar şi un joc de cărţi, direct pe asfalt.





Dar... asfaltul de oraş va fi aruncat în urmă. Două zile vom simţi numai pământul din cărări şi vom privi orice localitate doar de la înălţime. ☺

Vine Dragoş, ne grupăm în monom, iar într-o oră suntem la Cabana Fântânele.

Poate aşa se mai mobilizează lumea...






Ceahlăul e un munte uşurel ca dificultate, comparabil cumva cu Ciucaşul. Faţă de cel din urmă, în Moldova sunt ceva urcuşuri mai abrupte şi ceva mai multă stâncăraie.
Nici Ceahlăul, nici Ciucaşul nu ating 2000 de metri pe verticală – 1907 m (Ocolaşul Mare, însă cu acces restricţionat), respectiv 1954 m (Vârful Ciucaş).
În Ceahlău, aveţi la îndemână şi trasee ce pornesc de la Izvorul Muntelui şi vă puteţi aventura pe la Cheile Bicazului şi Lacul Roșu.


Panaghia şi celelalte minuni de Ceahlău care ne aşteaptă mâine... ăăăă... adică la noapte


Mâncărică, socializare şi apusul meu cel drag.














Şi Luna!


Norocul meu de la cabane: sforăitul colegilor de cameră. L-am experimentat şi la Omu, şi la Mălăieşti... ca să(-mi) amintesc de principalele repere.

Primul somn în minus. Joi spre vineri 5 august – am verificat din minut în minut ora şi locul de întâlnire şi m-am preocupat să nu uit ceva prin sertarele de acasă.
Că tot pomeneam de Mălăieşti – a fost similar în ceea ce priveşte proba cu rucsacul plin. Numa’ că acum e vară. Dacă atunci a trebuit să calculez şi recalculez rezultatul celor mii de combinaţii luate câte 20.000 cu bocancii buclucaşi, acu’ am încercat să rezolv ecuaţia „cum să îndes într-un rucsac mediu (40 de litri) hainele cele mai necesare, şapte kile de mâncare (fără nu se poate în cazul meu!!! ☺), o pereche de pantofi sport mai uşori decât ghetele de munte ŞI un rucsac mai mic de tură”. Ia şi scoate, pune... primii sacrificaţi au fost „adidaşii” în care să mă relaxez după trasee.

Al doilea somn în minus. Am nimerit într-o cameră cu 8 paturi.
Super-apropiate, abia avea loc un picior, darămite toată talpa!
Noaptea, sub priviri de stele, am zăbovit afară, pe prispa Cabanei Fântânele, la poveşti munţomane cu Mihai.
Fireşte că la ora 23+ oamenii care sunt conştienţi că trebuie să facă ochi la ora 2, cel târziu la 2.30, dormeau duşi. Nu ca alţii. ☺ Întuneric în cameră... trăiască frontala, pe care o dau pe lumina de semnalizare, dar şi aşa mi-e teamă să nu trezesc pe careva, cu toate că bate doar în aşternuturi. Micile zgomote până la intrarea la somnic sunt inerente şi stau cu inima ca pe ace să nu întrerup odihna cuiva.
Patul meu e-o mică groapă. Perna mi-o potrivesc într-o mie de ani... apoi începe spectacolul sforăiturilor – un el şi parţial o ea. Ia şi dormi! Mhîîîîî, cine să doarmă?! Am prins două aţipit-uri, ca să fiu indulgentă.
Până la urmă, se face ora 2.00 şi cobor să mănânc – că fără nu se poate dimineaţa la prima oră. Bine că mi-am făcut provizii de sendvişuri de acasă / de la magazin!


Bulevardul Toaca şi Piramida holografică

La ora 3.00 sună plecarea, sub covorul de stele de deasupra. E cald (în nici un caz caniculă!), pentru unii e de mânecă scurtă.


E la lume pe traseu de zici că-i zi, de la atâtea frontale. Noi, la 40 de oameni care-au luat muntele-n braţe de la orele-astea imposibile, suntem o picătură în oceanul de nebuni de Ceahlău de 6 august.



Pe parcurs ne aşteaptă diverse puncte/obiective, acum scufundate în mantia nopţii: „La Morminte”, Cuşma (Căciula) Dorobanţului, Stânca Panaghia.


Ce-a fost pe traseu, da’ ce-i pe Toaca şi pe lângă! Lume ca la mall şi taaaaaare pestriţă – sunt oameni, de toate vârstele, care au urcat până sus de tot mai ales din considerente religioase.

Îmi dau seama că am călcat până acum pe cărările Ceahlăului numai în extra-weekend a.k.a. concediu. Şi nu-mi permit să emit comparaţii pertinente.
Iar piramida de pe 6 august a picat în 2016 în plin weekend!

Urcând noi aşa, mai uşurel ori mai greuţ, nu ne-a pătruns frigul dimineţii. Însă când stai e dezastru. Nu ne satisfac un tricou, un polar şi o geacă grosuţă.
☺ Vârful Toaca din Ceahlău este considerat „Polul Nord al verii în România“. Aici se înregistrează cele mai scăzute temperaturi din țară în lunile cele mai călduroase (10-15 grade Celsius).
Temperatura medie anuală pe Toaca este 0,5 grade Celsius. Media zilelor cu temperaturi mai mici de zero grade Celsius este de 199 de zile pe an.
Brrrrrrr? Brrrrrrr biiiineeee!

☺ Până pe Vârful Toaca nu există marcaj şi indicator de timp – doar o plăcuţă cu altitudinea şi coordonatele GPS, la bază, în apropierea punctului meteo.
Staţia meteo se află chiar în vârf!
Faţă de acum doi ani nu e vânt deloc... şi e chiar mai cald.

Pentru grămada de pe Toaca ezistă o explicaţie; sau mai multe – azi (6 august) sunt două (trei) sărbători:

☺ Ziua Muntelui Ceahlău (6 august) şi Festivalul Muntelui Ceahlău (6-8 august, Durău).
În 2016, s-a ajuns la a 42-a ediţie a festivalului.
„Ceahlăul, Muntele Sfânt al dacilor, numit şi Kogaion ori altarul lui Zamolxe, este sărbătorit şi astăzi de locuitorii din satele ce-l înconjoară, de grupurile de turişti şi de pelerini, aşa cum o făceau şi dacii odinioară: toţi urcă pe vârful muntelui, se bucură de răsăritul soarelui, admiră piramida holografică şi Calea Sacră, fenomene unice în lume, care stau la originea Sărbătorii Muntelui Ceahlău de peste 5.000 de ani, ascultă rugăciunile rostite de preoţii de la schitul de sus, prăznuiesc şi apoi coboară, să nu-i prindă amurgul pe munte, pentru a le merge bine tot anul ce urmează.”

☺ Sărbătoarea religioasă: Schimbarea la Faţă a Domnului
☺ Şi asta cu piramida! ☺

 


Piramida din Ceahlău (Vârful Toaca), CUM şi DE CE
Miracolul din Ceahlău – titlul de SENZAŢIONAL al poveştii

„Am fost martorii unuia dintre cele mai spectaculoase fenomene din România. Poate şi din lume”, se mândreşte Răzvan, organizatorul nostru şef.
Într-adevăr, se pare că piramida din Ceahlău de pe 6 august este unul dintre cele mai cele fenomene care se petrec pe munţii din lume!
AICI aveţi un link cu umbre-piramide celebre din lume.

Ca să fii martorul senzaţionalului, trebuie să fii pe 6 august, la răsăritul soarelui, pe Vârful Toaca din Ceahlău sau în imediata lui vecinătate dacă nu mai ai loc chiar în moţ. Şi trebuie să ai noroc de un super-senin!

Cum vi se pare atmosfera de pe Ceahlău?





 
Există cea mai simplă explicaţie a piramidei din Ceahlău: fenomenul optic banal numit UMBRĂ. Umbra unui munte proiectată pe un altul (pe alţi munţi).
Hai să îi lăsăm pe alţii să ne povestească – o fac mai bine şi mai frumos, cu explicaţii ştiinţifice:

 „Este o suprapunere de minimum patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar, sub acţiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică şi mai joasă, face altă umbră, prelungă. La fel, Piatra Vulcanului şi Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin şaua muntelui. Pe 6 august, dimineaţa, datorită poziţiei soarelui, toate umbrele se unesc la vârf şi se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide. Geometria muntelui şi optica sunt foarte precise, fiecare stâncă îşi are rolul ei în schema asta geometrică şi te întrebi dacă nu este vreo legătură între sanctuarul dacic recunoscut de pe Ceahlău şi acest fenomen natural. Mai departe, putem accepta că oamenii din vechime au modelat un pic muntele, pentru ca fenomenul optic să fie perfect?“.
(Mihai Marin din Piatra Neamţ, fotograf pasionat al fenomenului piramidei de pe 6 august, pentru adevărul.ro)


„Una dintre uluitoarele surprize oferite de natură este o umbră tridimensională gigantică, o veritabilă şi magnifică hologramă proiectată peste Valea Bistricioarei. De-a lungul timpului, observatorii fenomenului i-au dat numele Umbra piramidei, Umbra spaţială sau Piramida holografică. Ei au constatat că forma de piramidă devine perfectă în fiecare an în ziua de 6 august, la 49 de zile după solstiţiul de vară.
Umbra piramidală perfectă ia naştere în acea zi ca urmare a compunerii umbrelor formaţiunilor de relief ale zonei. Vârful Toaca, sub razele soarelui venite de la est, are o umbră în formă de triunghi isoscel, ca în oricare altă dimineaţă din an. Stâncile Piatra Ciobanului, Piatra Vulcanului şi Panaghia, plasate mai jos, mai mici decât vârful Toaca, au alte umbre, prelungi.
Fenomenul durează peste 80 de minute; piramida holografică se aplatizează şi în final dispare, pe măsură ce soarele urcă pe cer.”





☺ Măsurătorile specialiștilor au relevat faptul că laturile bazei Piramidei din Ceahlău au exact dublul lungimii Piramidei lui Keops din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al acesteia.




☺ Se spune că în această perioadă cantitatea de umezeală evaporată din Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz) atinge cantitatea suficientă încât să se producă acest fenomen – piramida holografică.


Grupul nostru vesel, cu tot cu piramidă





Mare de nori!!!










Şarpele acela din stânga e Lacul Bicaz (Lacul Izvorul Muntelui)











Toaca, cel mai înalt vârf din Ceahlău pe care se poate ajunge



Pentru că zona „Ocolaşul Mare” a fost declarată rezervaţie ştiinţifică în anul 1998, accesul până pe vârful omonim (Vârful Ocolaşul Mare, 1907 m altitudine, cel mai înalt din Masivul Ceahlău, centru-stânga în fotografie) a fost restricţionat.



Aşadar, Vârful Toaca (1904 m), al doilea în ceea ce priveşte înălţimea din Ceahlău, a fost avansat la gradul de „cel mai înalt vârf (accesibil) din Ceahlău”.


Gata piramida... Bine ai venit, dimineaţă frumoasă, pătrunsă de raze scânteietoare!




LEGENDE, LEGENDE...

Muntele Ceahlău era considerat de daci ca sălaş al zeului Zamolxe.
Numele străbun pentru Masivul Ceahlău este Pion sau Peon – în limba greacă ar însemna „casa stâlpului”.

De-a lungul timpului, oamenii au asociat Ceahlăul cu Olimpul Moldovei.




Muntele Ceahlău s-a făcut din porunca dată de Împăratul Traian, pentru a apăra aceste locuri de năvălitorii  ce veneau dinspre răsărit. Fiecare dintre robii daci capturaţi în urma victoriei asupra lui Decebal trebuia să aducă o piatră la temelia acestuia; mulţi dintre aceştia au murit de epuizare. În vârful muntelui a fost aşezată o toacă, spre a vesti locuitorilor din vale apropierea duşmanilor. Atunci când soldatul desemnat să bată toaca a murit străpuns de o săgeata, năvălirea duşmanilor a fost de nestăvilit.
(sursa: ceahlaupark.ro)


Se spune că pe Vârful Toaca a trăit un popor de uriaşi. Aceştia au adus bouri, pe care îi păşteau pe pajiştile din zona până se lăsa omătul.
Într-o iarnă, o boală stranie a lovit poporul misterios. Au supravieţuit doar doi dintre ei, o fată şi un băiat. Cei doi au luat mai mulţi bouri cu ei şi au urcat pe munte. Acolo sus, cei tineri s-au gândit să ridice două turnuri mari, pentru că oamenii de la răsărit să-i poată vedea. În ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini (Schimbarea la Faţă, 6 august), numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui.
Când au văzut că nu mai exista nicio mişcare pe munte, oamenii din vale au urcat pe munte. I-au căutat pe băiat şi fată şi i-au găsit morţi sub bucățile de gheață. Le-au zidit mormânt de piatră acolo unde-i aflară. În anul celălalt, au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi. De atunci, vârfului mai înalt i se spune Toaca.
(sursa: efemeride.ro)


Legenda spune că cei care se întâlnesc pe Muntele (sfânt) Ceahlău rămân legaţi pentru totdeauna.

☺ Legendele de pe parcursul traseului Cabana Fântânele - Cabana Dochia, inclusiv cea a Panaghiei, le găsiţi AICI.


Spre Cascada Duruitoarea, cu trecere pe la Cabana Dochia

Privelişti nebune din faţa Cabanei Dochia






Am ales pentru revenirea la Cabana Fântânele un traseu care să includă încă un obiectiv important din Ceahlău – Cascada Duruitoarea.

☺ Cabana Dochia – Cascada Duruitoarea este un traseu istoric, făcând parte dintre primele şapte trasee marcate în Ceahlău. Semnul cruce roşie a fost folosit chiar de la inaugurare, în 1936.
Poteca a fost străbătută de Alexandru Vlahuţă.


☺ În sens invers, venind de la Durău, trecând pe la Fântânele, până la Cabana Dochia pe la Duruitoarea sunt 4 ore şi jumătate – 5 ore.
Acest traseu NU este recomandat iarna.

La câteva minute după plecarea de la Cabana Dochia, ne întâlnim cu schitul ce poartă hramul „Schimbarea la Faţă”. Cum am mai spus, ortodocşii sărbătoresc azi Schimbarea la Faţă – mulţi şi-au îndreptat paşii aici numai pentru slujbă.

Pelerinajul ar avea origini mai îndepărtate de vremurile creştine – dacii liberi care trăiau prin aceste părţi aveau obiceiul să mulţumească muntelui.


Toaca-i deja în spate... şi Durăul la picioare



Floricele de stâncă. Cum supravieţuiesc ele, dragele!


Poteca noastră trece, la puţin timp după ce lăsăm în urmă schitul, pe lângă Piatra Lăcrimată.





Piatra Lăcrimată (Piatra Lăcrămată) seamănă cu chipul unui om care plânge. Legenda ei s-a pierdut odată cu trecerea timpului.
Unii spun că ar semăna cu o ursitoare, alţii – cu un îndrăgostit.  Unii se tem de ea, alţii o privesc cu evlavie.


Intrarea în pădure se face de la punctul Piciorul Şchiop (nu râdeţi!) în jos.


Hai să mai privim o dată Toaca!





Coborârea-i destul de abruptă, în mare parte printre rădăcini şi pietroaie (atenţie la accidentări!). La fel ca pe traseul Durău – Cabana Fântânele, şi aici au fost amenajate balustrade pentru sprijin. Acestea ţin până în dreptul Cascadei Duruitoarea.



☺ Rezervaţia naturală „Cascada Duruitoarea” este situată la 1250 m altitudine.

☺ Denumirea „Duruitoarea” vine de la zgomotul puternic și continuu pe care cascada îl face atunci când are apă multă.

☺ Cascada Duruitoarea, monument al naturii, se formează pe pârâul Rupturii, care se varsă în Lacul Izvorul Muntelui (Lacul Bicaz).

☺ Căderea de apă este de aproximatix 25 de metri și este despărțită în două părți: pragul superior are 20 de metri, iar pragul inferior - 5 metri. Pe acesta din urmă apa se răsfiră în evantai peste stâncă.





În perfectă comuniune cu natura – Daniela şi Dragoş



☺ Despre traseul Durău – Cascada Duruitoarea am scris AICI.


Ne îndreptăm (în sfârşit) spre Cabana noastră Fântânele. Întâi şi-ntâi, se urcă straşnic de la Duruitoarea – mă rog, plecaţi fix cu noaptea-n cap, orice mini-deluşor pare acum obositor de escaladat.
Psihologic, ultima oră-i cea mai grea, deşi până la Fântânele traseul este încadrat la „dificultate mică”.
A fost ceva similar cu indicatoarele din Valea Gaura, păstrând proporţiile – pornim de la o oră semnalată pe indicator, iar după o jumătate de oră de mers, cică ar mai fi... o oră. Bună matematica asta! Bine că am mai trăncănit cu Edi – despre bloguri, sport şi alte alea şi nu m-a coleşit în aşa hal senzaţia de „cât mai e? mai e mult?”.


Am ajuns!!!



Al treilea somn în minus (parţial) – că doar nu era să uit!
La prânz, Cabana Fântânele ne-a reprimit în... caniculă – ce ardea soarele ăla! Ce-o fi la Bucureşti nici nu vreau să-mi închipui!
Cartea mi-am lăsat-o în autocar, pentru că rucsacul era deja îndesat la maximum. Deci, cu ce să-ţi ocupi timpul la la 2-3 după-amiaza, după 10 ore şi mai bine de hălăduială? Unii colegi s-au refugiat prin camere, mulţi habar nu am pe unde-şi duc veacul, unii mai sunt pe la masă. Eu pierd un pic vremea pe afară, apoi ţin un pic legătura prin telefon cu Cornelia, care se răcorea la Bâlea şi Fereastra Zmeilor.
În lipsă de imaginaţie, topită de soare şi cu creierul praf de oboseală, ajung în pat. Singură. ☺ Cică să dorm – oricum adorm greeeeu de tot. Şi am reuşit! – chiar dacă o oră.
Apoi, am mai socializat zece secunde, am completat hidratarea cu o nouă ciorbă de legume, cu ceai, apă etc. Şi am învăţat să joc „Saboteur”... chestii de cabană. N-ai cum să nu te simţi bine...!

Să nu ratăm apusul, deşi n-are scânteile de ieri:




Am mai apucat 6 ore şi ceva de somn – de aici acel „parţial” de mai sus. 6 ore făr’ de întrerupere, care şi acasă-i o raritate!
Trezirea la ora 6, masa aproape imediat, plecarea la 7.

Ceaţa de duminică dimineaţa parcă exprima regretul de a părăsi domiciliul nostru pentru vreo 25 de ore. „De pe Toaca se vede acum aceeaşi mare de nori ca cea care ne-a încântat pe noi ieri; numai că eram deasupra norilor”, ne spune Dragoş.
Ne dăm şi noi seama, dar omul are un glas de miere şi ţi-e mai mare dragul să-l asculţi.

Pentru cin’ se-ncumetă





Voi reveni cu povestea de duminică 7 august, de pe plaiuri vrâncene.

P.S. Pentru că mie îmi place să merg în spatele „plutonului” pe traseele montane, m-am mai contrat cu Cristi, cel din echipa Terra care a avut sub supraveghere tocmai coada grupului.
Omul a făcut niţel exces de zel în ceea ce mă priveşte, cu „milităria” şi cu „siguranţa”. A găsit el asupra cui să-şi canalizeze energia... ☺


SURSE DE APĂ pe traseu:
• La Cabana Dochia;
• La Cascada Duruitoarea (apa cascadei);
• Izvor (neamenajat) în Poiana Viezuri.


INDICATOARE. Altitudini, durată

Bandă roşie: Staţiunea Durău (817 m altitudine) – Cabana Fântânele (1220 m) 1 oră

Bandă roşie: Cabana Fântânele – Vârful Toaca (1904 m) aproximativ 2 ore şi jumătate

Bandă roşie: Vârful Toaca – Cabana Dochia (1750 m) aproximativ 1 oră (cu pauze)

Timpii intermediari între Cabana Fântânele şi Cabana Dochia, cu punctele/obiectivele de pe parcurs îi găsiţi AICI.

Traseul Durău - Cabana Dochia este considerat de DIFICULTATE MEDIE.


Cruce roşie: Cabana Dochia – Cascada Duruitoarea 2 ore şi 20 de minute, cu mici pauze

Timpi intermediari aproximativi – cei realizaţi de noi
☺ Cabana Dochia (1750 m) – Piciorul Şchiop (1683 m) 35 de minute
Până la Piatra Lăcrimată (Piatra Lăcrămată) sunt 25 de minute.
☺ Piciorul Şchiop – Poliţa cu Ariniş (1622 m) 10 minute
☺ Poliţa cu Ariniş – Poliţa Scăiuş (1421 m) 40 de minute
☺ Poliţa Scăiuş – Cascada Duruitoarea (1250 m) 45 de minute

Traseul Cabana Dochia – Cascada Duruitoarea nu este recomandat iarna.
La urcare, pe indicatoare este trecută durata de 2 ore şi jumătate – 3 ore.


Cruce roşie: Cascada Duruitoarea – Poiana Viezuri (1189 m) 1 oră
Triunghi galben: Poiana Viezuri – Poiana Nican (1213 m) 30 de minute – Cabana Fântânele 40 de minute

TOTAL Cascada Duruitoarea – Cabana Fântânele: 2 ore şi 10 minute

Traseul Cascada Duruitoarea – Cabana Fântânele este considerat de DIFICULTATE MICĂ.


Bandă roşie: Cabana Fântânele – Staţiunea Durău 45 de minute


TAXĂ ACCES PARCUL NAŢIONAL CEAHLĂU – se plăteşte la intrarea pe traseu/trasee
☺ 5 lei/persoană (2,5 lei reducere pentru grupuri) – tichetul se poate utiliza de mai multe ori, în decursul mai multor zile.

Pe pagina oficială a Parcului găsiţi toate traseele pe care le puteţi face în Ceahlău.


PREŢURI şi condiţii CAZARE CABANA FÂNTÂNELE

Cabanierii s-au dovedit foarte amabili cu noi, culminând cu faptul că au deschis special bucătăria la ora 6:00 duminică dimineaţa, pentru ca noi să putem pleca în timp util.

☺ La cabană există curent electric şi apă curentă;
☺ Grupul sanitar este separat pentru femei şi bărbaţi + o cabină de duş comună;
☺ Mâncarea este gustoasă şi la preţuri rezonabile.

Tarife cazare Cabana Fântânele:

*Cameră cu 1 pat: 60 de lei/noapte
*Camere cu 3, 4 şi 5 paturi: 30 de lei/noapte / persoană
*Camere cu 8 sau 9 paturi: 25 de lei/noapte / persoană

*Camere cu 12 paturi: 22 de lei/noapte / persoană
*Camera cu 19 locuri: 20 de lei/noapte / persoană
(în această cameră nu se cazează pe timp de iarnă)

Pentru alte informaţii luaţi legătura cu recepţia, la numerele de telefon 0730.603.803, 0742.947.433, 0747.186.360 şi 0233.678.078.


NOTĂ: Fotografiile sunt realizate, în colaborare, de „Poveştile mele”, Mihai, Edi, Ştefan, Dragoş şi ceilalţi participanţi în tura din Ceahlău.


Întâlnirile anterioare cu Ceahlăul



Pe Răzvan, capul de la Terra, îl puteţi cunoaşte mai bine AICI.
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

8 comentarii:

  1. Unic, dar nu prea:

    https://www.favrify.com/mountain-shadows/

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc pentru link!
      M-a luat pe mine "unicitatea" pe sus! :)
      P.S. Am modificat între timp titlul.

      Ștergere
  2. Cu placere. Explicatia fizica a fenomenului este simpla (si de aici "neunicitatea" fenomenului):

    http://www.atoptics.co.uk/atoptics/mtshad.htm

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc!
      Am încercat şi eu, mai sus, să "adun" din diferite surse explicaţia logică a fenomenului - ştiu că e super-logică... doar că m-am jucat un pic cu "misterele" :)
      Ioana

      Ștergere
  3. Am spus initial ca mi-ai dat de lucru, trebuie sa fac tot posibilul sa merg pe 6 august in Ceahlau, daca e vreme buna, bineinteles. Dar m-am razgandit, cred ca e prea aglomerat, la Dochia nu ar fi nicio sansa de locuri. Si eu personal nu cred ca as putea urca noaptea pe munte. Foarte interesant, un fenomen pe care merita sa il vezi macar o data. Eu am fost in Ceahlau doar o data de ziua mea in martie, dar cu orice ocazie, as vrea sa revin, e deosebit. Si de asemenea, am zis si eu ca mi se pare asemanator cu dragul de Ciucas datorita formatiunilor stancoase. Iti doresc spor la ture si mult spor la scris!
    PS Cred ca te-am vazut in Busteni pe 27 august, dar eram cu un grup, nu am putut opri, dar cu prima ocazie, cu mare placere, te voi saluta!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Dacă rezervi din timp, găseşti locuri la Cabana Dochia sau la Fântânele, unde am stat noi - deşi confortul la prima e net peste condiţiile de mai jos, de la 1200 m.
      Daaaa, am fost în Buşteni pe 27 august, după tura pe Morar - cu toate brânele şi acele sale! Cred că atunci când m-ai văzut, la orele serii târzii, bănănăiam pe acolo în aşteptarea trenui. Sau a fost dimineaţa devreme, înainte de traseu? Tare aş fi vrut să te recunosc...

      Ștergere
  4. Mai e varianta cort in Ceahlau, dar pana in august mai am timp sa ma hotarasc, sa vedem,mi-ar placea sa o comit si eu in vreun fel...
    In Busteni te-am vazut dimineata, inchideai portiera la o masina, sunt aproape sigura ca tu erai, dar grupul cu care eram avea viteza si din pacate, nu am oprit. Sper sa ne vedem vreodata pe carari frumoase si sa ne cunoastem. Imi place blogul, stilul si dragostea ta pentru munti (pe care o impartasesc si eu!)Toate cele bune iti doresc!

    Angela

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ahaaaa... Eram cu un grup de braşoveni, iar maşina unui membru al grupului tocmai se pregătea să ne transporte în apropiere de Gura Diham, pentru intrarea pe Valea Cerbului.
      Şi mie mi-ar plăcea să ne cunoaştem! Ţinem legătura! :)
      Ioana

      Ștergere