miercuri, 3 august 2016

Sălbăticie în zona Cazanelor Dunării: Vineri 13 – Cum să te plimbi la 10 noaptea prin peşteră şi să ieşi de acolo pe ploaie



 
Trasee (în mare parte nemarcate) - Lanţul Ponicovei:
*Dubova – Cheile Ponicovei, Peştera Ponicova şi retur
*Dubova – Cascada Ponicova


Deloc ghinion şi aventură cât cuprinde! Da, într-o vineri 13, pentru sceptici! ☺

Ideea iniţială a vacanţei de o săptămână era intrarea directă în Bulgaria, pe la Calafat, pentru vreo două peşteri, cascade şi „mai vedem noi”.
Atât mi-a trebuit, să aflu locul de ieşire din ţară şi m-a lovit sclipirea de geniu: Cazanele Dunării!
Stăm aici două zile – pentru Cazanele Mari şi Cazanele Mici – şi după aceea o tulim în Bulgaria.
Zis şi făcut.
Mă rog, pe-aroape, că aia cu „două zile” nu ne-a prea ieşit.


Perioada: 13-15 mai 2016
Cazare: în comuna Dubova, judeţul Mehedinţi

Există momente când Facebook-ul îţi e de mare ajutor. Aşa i-am cunoscut pe cei alături de care, începând din tura de la Babele, tot bat cărări şi cărări de munte.
Şi pe Răzvan l-am cunoscut pe Facebook. Să fiu sinceră, nu vorbisem până joi 12 mai. Am aranjat cu el, pentru cazare (un pic mai jos despre asta), pe Facebook.
Avem noroc că nu e plin!

Văzusem în săptămâna aceea la Răzvan pe „perete” o peşteră şi o cascadă drăguţe şi ţineam morţiş să-l întreb cum pot fi în mijlocul lor.


Concediul nostru a început vineri 13, pe un friguleţ bunicel.
Ba în apropiere de Drobeta Turnu Severin ne-am pricopsit cu nişte stropi mari. La cât a plouat şi se anunţă că va ploua... pagubă-n ciuperci!

Prima staţionare e pe vaporul-restaurant din apropiere de Drobeta, pentru o masă... pescărească. Aaa, să nu omit Strehaia de până atunci, cu vilele şi castelele sale – aşa scrie pe una dintre căsoaie. ☺ Nu-s defel rasistă, da’ să vedeţi ce-i acolo...!







Pe-acolo plouă!

La interval de câteva minute de fotografia de mai sus


Cazanele Dunării: Primul contact




Să trec pe lângă Statuia lui Decebal (Chipul lui Decebal, cea mai înaltă sculptură din piatră din Europa) şi să nu opresc??? Am trecut de Eşelniţa şi mai avem vreo 5 kilometri până la Dubova, unde ne oprim de tot.
Bineînţeles, o luăm uşor la pas, nişte zeci de metri, şi până la Mănăstirea Mraconia.
Voi reveni cu o altă poveste, special dedicată Cazanelor Dunării.



Ultima staţie azi: Dubova – pentru check-in-ul la Răzvan.


CHEILE PONICOVEI ŞI PEŞTERA PONICOVA

Eu nu prea am stare şi nu pot să mă înfiinţez la locul de cazare şi să-mi îndes posteriorul într-un scaun / într-o canapea.
Aşa că mă trezesc întrebându-i pe Răzvan şi pe soţia lui: „Pe unde putem să ne plimbăm şi noi?” („...prin satul ăsta” – în gând).
Credeam că ne zice ceva „pe malul Dunării” sau, în cel, mai rău caz, că n-avem pe unde pierde vrea decât pe afară, adică prin curtea asta, sau în cameră.
Nicidecum, la 8 seara (ora 20.00): „Haideţi în peşteră!”.

Mie ştiţi că nu trebuie să îmi spui de două ori când îmi arunci provocări măreţe (vezi expediţia de octombrie la mare). Am bâlmăjit încet un „Acum? Sigur?” a ţipăt de bucurie.
Aventură, venim!!! În nici 5 minute m-am schimbat de echipamentul de stradă, am verificat frontala şi l-am aşteptat pe Răzvan să încheie treburile prin curte.
Nici măcar nu ştiam unde-i peştera aia, cu ce se mănâncă, cum e traseul până acolo... cert era că de înserare şi de noaptea aferentă nu aveam cum să scăpăm...
Şi. Ce. Da-că?!
Copilu’ mic din mine era deja în ziua de Crăciun!

Deci: entuziasm avem, ghid avem... să pornim către necunoscut!

Cum am ajuns la Peştera Ponicova – cea mai mare şi mai spectaculoasă peşteră din Clisura (Defileul) Dunării?



Dincolo de datele tehnice, răspunsul ar fi aşa: prin ploaie, pe bolovani uzi, prin apă la propriu (decălţare-încălţare), pe o scară din lemn montată de Răzvan şi ajutaţi de o cordelină (tot a lui Răzvan).

Cea mai accesibilă intrare în Peştera Ponicova este cea din DN57, pe valea pârâului Ponicova (Cheile Ponicovei).
Traseul începe din apropierea sediului Primăriei Dubova, în direcţia Moldiva Nouă; se coboară pe lângă podul de peste râu, apoi prin Cheile Ponicovei, aproximativ 500 de metri, pe marcaj triunghi galben.

☺ Recomandat este să mergeţi cu maşina până în buza Cheilor Ponicovei.
Coordonate GPS: 44,619341 N, 22,254998 E.









Mici date tehnice despre Peştera Ponicova din judeţul Mehedinţi, zona Cazanelor Dunării

Peştera Ponicova mai este cunoscută sub denumirile: Peştera Gura Ponicovei, Peştera de la Gura Apei, Peştera Liliecilor.


Este situată în Masivul Ciucarul Mare, pe malul stâng al Dunării.

Primele cercetări s-au realizat aici în 1872. René Jeannel şi Emil Racoviţă au furnizat primele date despre fauna peşterii.
La Ponicova au fost găsite oase de urs de peşteră şi de hienă de peşteră, dar şi urme ale civilizaţiei din Epoca fierului (cultura halstattiană – prima perioadă a fierului).

☺ Peştera Ponicova nu este luminată sau amenajată, păstrându-se sălbatică! Aşa să o ţină... oamenii! (că natura şi-a făcut deja treaba ei)

☺ Este destul de uscată – atât cât poate fi o peşteră!

Portalul principal măsoară aproximativ 50 de metri înălţime.





☺ Sunt trei intrări principale în Peştera Ponicovei:
*Din Cheile Ponicovei;
*Din galeria de pe Dunăre – acces exclusiv cu barca, la Cazane;
*Din Galeria Liliecilor – cu puţin înainte de prima intrare menţionată, cu 30 de metri mai sus; drumul este destul de rău.

Mărimea şalupei poate fi înşelătoare – intrarea de la Dunăre este fooooarte mare (dacă are idee cineva ce înălţime are portalul, să îmi dea de veste!)


☺ Există trei galerii principale, în lungime totală de 1660 de metri, cu diferenţă de nivel de 65 de metri. Galeriile sunt dispuse pe două etaje.
Galeria Principală (Galeria Ponicovei), 400 de metri lungime şi până la 26 de metri înălţime, uneşte intrarea din Cheile Ponicovei cu intrarea de la nivelul Dunării.
Este iluminată natural, datorită celor două deschideri de mari dimensiuni.

După urcarea unei pante abrupte (30 de metri), se ajunge în

Galeria Concreţionară, cea mai spectaculoasă.
O „concreţiune” este un „agregat mineral format prin depunerea materialului din soluții în jurul unui nucleu (roci, minerale etc.) în soluri sau în peșteri.” (dexonline.ro)

La etaj

În dreapta deschiderii dinspre Dunăre, la aproximativ 25 metri mai sus, se găseşte intrarea ce duce spre
Galeria Liliecilor şi Sala Mare – 100 de metri lungime, 32 de metri înălţime, 50 de metri lăţime.

Lilieci în Galeria Liliecilor

La fel ca în multe peşteri, şi la Ponicova se face apel la imaginaţie – formaţiunile poartă diverse denumiri: „Turnul din Pisa”, „Faţă de copil”, „Meduză”, „Vulcanii noroioşi”, „Şarpele”, „Cap de boa”, cu veninul gata de acţiune.

Aşa-zişii Vulcani noroioşi


Boa


 
Unele stalactite sunt aplecate spre stânga, din cauza curenţilor.















SFAT:
Vizitaţi Peştera Ponicova în prezenţa unui ghid, care vă poate îndruma în special în etajul superior, ceva mai dificil.


„Vreţi să mergem până la Dunăre? E cam rupere de picioare. Nu prea se vede nimic acum, pe întuneric.”
Răzvan chiar n-are nimic împotrivă să ne ducă 100-200 de metri mai departe. Nu pare omul care să întrebe doar de politeţe mascată. Simt de o poştă omul care se preface sau pune întrebări de psihologie inversă.
De altfel, asta mi-a şi plăcut la el, ca om, că nu se străduieşte să fie amabil cu orice preţ – aşa e el natural, amabil.

Era inevitabil că o să ieşim noaptea din peşteră. Şi nu-mi păsa!
O să mă cocoţ înapoi pe pietroaiele pe care am venit (aka Cheile Ponicovei), o să mă descalţ şi o să mă încalţ la loc fără să protestez (da, eu, care am la orice câte ceva de... adăugat) şi o să înfrunt eroic ☺ , printre ele, înc-o baie (reeeeeceeee), la picioare.
Hai!

Plouă afară? Cu atât mai bine!
Şi, încă o dată, nici că-mi pasă!
Bine, nu plouă tare – însă udă şi mai tare pietrele şi pe noi; na, că tot am găsit ceva de comentat! ☺


Sâmbătă, a doua zi, Răzvan ne zice că intrarea în peşteră e inundată, din pricină de ploile care ne-au mai stresat pe ici-pe colo, în special seara.
De fapt, Răzvan intuia că accesul nu va fi posibil decât după ce vor fi trecut mai multe zile, că d-asta a tras de noi (vorba vine!) să mergem ieri (vineri)!

Fotografiile de mai jos sunt de duminică, după coborârea unei pante din dreptul şoselei. Sper să se înţeleagă şi apa de la intrarea în peşteră.

Pe marginea prăpastiei, pentru... dovadă. Mai jos:




CASCADA PONICOVA

Noi am parcurs doar o parte (4 kilometri) din traseul Dubova – Valea Ponicovei – Sbag (12 kilometri).


Cum ajungem la cascadă?
Din DN57 A, din dreptul Primăriei Dubova, pe drumul comunal ce duce la staţia de apă. După aceea, luaţi-o pe drumul forestier în sus pe Valea Ponicovei.
Căderea de apă se poate admira din drumul fosrestier sau, dacă-i să fii mai cu moţ, cobori la ea pe o pantă abruptă. Răzvan ştie! Şi ne arată şi nouă!



Coborârea la baza cascadei
De la locul unde vedeţi cascada, mergeţi în aval aproximativ 500 de metri şi vă luaţi la trântă cu panta. Urmaţi apoi linia râului înapoi, în amonte, şi... gata răcoarea!
☺ Cei experimentaţi pot coborî direct, fără a mai străbate cei 500 de metri înainte şi-napoi.



Căderea de apă a Cascadei Ponicova este de 12 metri.










Flori la Cascada Ponicova

☺ În locul numit Sbag se deschide un platou mare, cu o panoramă impresionantă asupra Dunării.
La mine-i pe listă pentru o dată viitoare!


Maaaaamăăăă, ce m-aş mai da o dată! Şi prin peşteră, şi prin chei, şi pe la cascadă!!!

!!! Luaţi cu voi în bagajul de vacanţă îmbrăcăminte/încălţăminte de schimb, în special în sezoanele ploioase!
Noi ne-am înapoiat din traseul de peşteră, la pensiune (casa de oaspeţi), ca ieşiţi de pe şantier!


TIMPI DE PARCURS

☺ Cazare Dubova (Casa de oaspeţi Dunărea la Cazane) – Cheile Ponicovei – Peştera Ponicova şi retur (15 + 15 minute cu maşina) aproximativ 2 ore şi jumătate, cu marcaj triunghi galben.

☺ Cazare Dubova – Cascada Ponicova aproximativ 30 de minute, inclusiv drumul cu maşina.


Toate cele trei obiective, Cheile Ponicovei, Peştera Ponicova şi Cascada Ponicova fac parte din Lanţul Ponicovei.
Toate sunt formate pe râul Ponicova din judeţul Mehedinţi.

Sursele folosite pentru acest material:


PASIUNEA LUI RĂZVAN

Răzvan e preşedintele Asociaţiei „Dunărea la Cazane”.
Face totul cu PASIUNE (asociaţia, drumeţiile) şi nimic la el nu pare forţat – şi am întâlnit destule persoane la care efectiv se vedea când mimau... amabilitatea şi politeţurile exagerate.

☺ Şi ceva impresionant, în lumea asta care aleargă constant după bani: toate drumeţiile organizate de Răzvan sunt din partea casei, cum se spune!!
Mai multe informaţii despre Casa de oaspeţi „Dunărea la Cazane” din Dubova găsiţi AICI.


Dintr-o conversaţie în alta, duminică pe la amiază s-a ajuns la:
„Mâine am vrea să mergem pe la Herculane... tot ceva munte. Pe la Cheile Ţăsnei, Cascada Vânturătoarea... că tot n-am văzut-o anul trecut cu apă...”

„Noi plecăm în seara asta la Drobeta”, ne informează gazdele. Ce-i drept, nici noi nu ne exprimasem intenţiile dinainte.

„Voi puteţi să rămâneţi.”
„Puteţi să rămâneţi cât vreţi.”

Nici un „pooooftiiiim???! sau „wow!!!” nu egalează sentimentul de... să-i zic „uimire”, deşi e puţin rău – care m-a cuprins brusc.
Ne cunoaşte de 48 de ore!!
Şi ne lasă singuri pe-aici... două zile în cap!

Frigiderul a fost aprovizionat cu mâncare pentru dimineaţă – nu-mi iau gândul de la dulceaţa de smochine făcută în casă. Mmmmmm...


Nici nu ştiu ce să adaug.
Doar un mare MULŢUMIM din inimă, Răzvan şi Aneta (soţia lui)!




 Ştiţi cum mirosea trandafirul acesta???






Notă: Fotografiile cu trandafiri sunt realizate în curtea pensiunii.


RECOMANDARE
Mâncare ieftină şi bună găsiţi la Pensiunea Doina din Eşelniţa.


P.S. Calitatea fotografiilor din jurul Peşterii Ponicova lasă de multe ori de dorit – ţineţi cont că în prima zi era ploaie şi întuneric, iar peştera era luminată NUMAI de frontalele noastre.
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

9 comentarii:

  1. Hmmmm, ce băiţă am făcut acum nişte ani în Dunăre,ieşind direct din peşteră prin galeria principală! Drept e că n-aş mai face din astea cu mintea de-acum, oricât de bună înotătoare aş fi,ţin minte destul de bine micul moment de panică în care m-a prins vârtejul de picior şi a dat să mă tragă la fund :). În schimb "etajul" l-am ratat, nici nu ştiam de el, un ghid ar fi fost binevenit, vorba ta.
    Te apropii periculos de mult de două dintre locurile mele preferate din România. Ciucarul Mic cu minunata sa panorama şi Vârfurile Domogled din Munţii Mehedinţi, de la Herculane (parcă tot pe cel mic mi-a plăcut mai mult, la fel ca şi în cazul Ciucarului). Să înţeleg că urmează? :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cât curaj ai avut să înoţi până / la Dunăre!
      În privinţa ghidului, am avut noroc cu Răzvan, care n-a aşteptat să spun de două ori „peşteră" şi „cascadă" :)
      Din păcate, n-am avut timp să stau prea mult în zona Cazanele Dunării - Herculane (oricum, am stat mai mult decât mi-am propus). Daaaa, pe Ciucarul Mic (şi Mare) am ajuns - astea erau de fapt obiectivele principale; le-am luat pe rând... deşi mă mănâncă palmele să scriu şi despre tura relativ recentă în Făgăraş... Câte al mai avea de povestit din vacanţa de mai, când m-am căţărat pe fiecare „pietricică" pe care am găsit-o în cale! Cine-o fi inventat ziua de 24 de ore? Şi somnul?! :)
      Ioana
      P.S. Răzvan ne-a promis o incursiune pe malul sârbesc al Dunării, pe Stirbatul Mare, la aproape 800 m altitudine! Să vezi ade acolo panorame!

      Ștergere
  2. Wow eu am fost anul trecut acolo si tot la razvan am stat si am fost si in pestera si la cascada acum pe 22 august ma duc din nou si mie mia promis ca ma duce pe malul sarbesc si pe ciucarul mic si mare

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Noi am fost pe Ciucarul Mic şi Ciucarul Mare, "de capul nostru"!
      Daaa... un om deosebit Răzvan (şi soţia lui)!

      Ștergere
  3. Wow eu am fost anul trecut acolo si tot la razvan am stat si am fost si in pestera si la cascada acum pe 22 august ma duc din nou si mie mia promis ca ma duce pe malul sarbesc si pe ciucarul mic si mare

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce mi-a placut excursia!
    Multumesc mult!
    Noapte buna si zile frumoase in continuare! Cu drag!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu plăcere!
      O zi (noapte) frumoasă, de asemenea!
      Ioana

      Ștergere
  5. Este tare placut sa citesti despre locurile pe langa care ai trecut,ca mine.Nici varsta nici timpul nu mi-ar fi permis,dar e minuat sa vezi prin ochii altora totul.Multumsc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Aici e chiar uşor traseul. Mai ales când e "sec", adică atunci când nu plouă mult şi des, cum am prins noi. E... pentru orice vârstă!
      Zona Cazanelor Dunării merită vizitată, dincolo de peisaje, măcar pentru o plimbare cu barca (şalupa/vaporul) pe Dunăre!

      Ștergere