vineri, 1 iulie 2016

Cu copilu’ in Valea lui Stan (zona Fagaras)




 
Traseu:
*Transfăgărăşan – Valea lui Stan – Barajul Vidraru


Abia întoarsă din duşul din Horoabe, m-am gândit la încă un traseu-spectacol. Pe care să-l transportăm şi pe Andrei, nepotul meu. Care Andrei are acum 9 ani şi jumătate.


Cu o săptămână înainte, pe 11 iunie, îl dusesem pe Andrei până la Cabana Piatra Mare, prin Canionul 7 Scări. O să povestesc eu ce şi cum, în viitorul apropiat.

Bine, ideea de încă un canion îmi tot dădea târcoale. Ce să fie, ce să fie?!
Valea lui Stan a rămas fără salut din partea mea din septembrie 2014.
Adjudecat!
La drum cu noi!





Data: 19 iunie 2016

Numai canioane iau la picior în ultima vreme: Canionul 7 Scări, Canionul Horoabei şi, la zi, Canionul din Valea lui Stan!

Întâlnim câţiva oameni pe la 50-60 de ani echipaţi cu pantofi sport din pânză, pantaloni neimpermeabili (nu-s musai, da’ nici nu dăunează în Valea lui Stan) şi un tricouaş de bumbac.

Amănunte despre (traseul) Valea lui Stan citiţi în materialul precedent dedicat acestei zone.

O completare – că m-am tot întrebat cum se cheamă râul din Valea lui Stan. Chiar aşa: Râul Valea lui Stan!
Izvorăște din zona de creastă a Masivului Frunţi(i), are 11 kilometri lungime, iar înainte de amenajarea Barajului Vidraru se vărsa în râul Argeș. În prezent, ajunge în Lacul Vidraru.
Pe cursul inferior al râului Valea lui Stan există un sistem de chei – astea de ne plimbăm noi prin ele!
(sursa: wikipedia.ro)

Deci, ca să mă lămuresc şi eu, să vă lămuresc şi pe voi: Valea lui Stan face parte din grupa montană Iezer – Păpuşa – Făgăraş. Mai presis, Valea lui Stan se situează în Masivul (Munţii) Frunţi(i) aparţinând de aceasta (sudul Făgăraşului).
De altfel, Valea lui Stan este singurul traseu marcat din Munţii Frunţi(i). (sursa: sorin.sfirlogea.com)


FĂRĂ TEAMĂ

Mândrie de mătuşă:
Lui Andrei nu i-a fost deloc frică în Valea lui Stan. E un curajos!
A îngânat el câteva „nu pot!” vagi, dar s-a redresat rapid.
Tatăl lui Andrei (aflat pe munte după... cred că nici el nu mai ştie cât timp) şi Ion l-au flancat pe copil şi i-au mai întins o mână, l-au mai ajutat la orientare...

Baaaaa copilu’ şi-a învăţat bine lecţia. Şi mi-a dat mie sfaturi!


La fiecare pasaj mai spectaculos, eu am rămas în urmă, să (cu)prind spectacolul din faţă, să aibă şi mama lu’ Andrei cu ce se lăuda...!

Unele fotografii îmi aparţin, altele sunt realizate de Ion, din faţă.


TRASEUL VALEA LUI STAN

De data aceasta, nu am imagini, dar vă pot spune că, după urcarea unei pante scurte, aveţi de escaladat un zid, dotat cu trepte şi scoabe. Nimic dificil.

Continuaţi cu treceri succesive ale râului, de pe un mal pe celălalt, pe pietre şi buşteni. Intervin şi mici căţărări.

Cursă cu obstacole







Acela nu este chiar un loc lesne de trecut pe ud – am pus ambele imagini, ca să vă convingeţi.




Perdeaua de apă, de pe partea opusă


Una dintre primele scări



Vedere de la balcon







Pasarela – aici o să vă întreceţi în wow-uri





Cascada magică

Remake la fotografia din septembrie 2014





Atenţie






Aveţi rău de înălţime? Mai bine nu!

„Eu pot!” (pot să mă strâmb)

Aşa... ca să mă bag şi pe mine în seamă




O ultimă privire în spate



Bau!




În grotă cu tine! (o mică măsură de siguranţă, la o porţiune delicată)






Poză de grup




S-au montat scoabe în pasajul cu probleme din 2013 – a se citi „unde apa (îmi) acoperea din plin pulpele”. Cu fotografii vă puteţi delecta AICI.
De fapt, pasajul cu probleme este un canion îngust şi destul de scurt.
Paradox: în acel august 2013 precipitaţiile nu mai călcaseră zona de hăăăăt şi era ditai apa; în iunie 2016, ploi au fost din belşug, chiar foarte recente – apa, milimetrică.




Ultima scară


Uite-aşa se merge pe stâncă, vă învăţ eu!


Un zâmbet de milioane
 

Mai e puţin


P.S. Cam aşa arăta Valea lui Stan înainte de reamenajarea din 2011-2012.
Atât Canionul Horoabei, cât şi Valea lui Stan şi-au pierdut clar din sălbăticie o dată cu aceste scoabe, scări, lanţuri, cabluri adăugate pe parcurs, care le-au făcut mai accesibile.
Spune Io, care le-a făcut pe ambele după renovare.


Luaţi aminte: Uite-aşa se evită două picături de apă! (Ca să avem loc să ne umplem ghetele, peste 10 minute)




Prin apă, ca pe asfalt. Partea a doua

Finalul traseului de via ferrata din Valea lui Stan este reprezentat de un stăvilar – se urcă vertical nişte trepte din metal.

Şi aşa ajugem la râu. Pe care precipitaţiile l-au umflat. Eu de acu’ trei ani ţineam minte un firicel. Cel mult.
Ne descurcăm care cum poate: unii fac pe căpriţele, din piatră în piatră (nu prea găseşti una făr’ de apă, da’ e pe barba lor), unii se descalţă şi iau un contact bunicel cu pietrele cam ascuţite de la fundul apei şi fac o băicică în toată regula pe la picioare), alţii trec direct prin apă.
Operaţiunea traversării apei se repetă de câteva ori.



Pentru mine, trecerea prin râu, încălţată, a fost piece of cake – menţine vie amintirea zilei de ieri din Horoabe cu cele 1001 traversări prin râul cât casa şi prin săritorile „marcate” cu apă din Canion.

Nu m-a încercat nicio... jenă să calc apa ca pe asfalt şi în Valea lui Stan!

Spre Poiana Călugăriţa (15-20 de minute de urcuş din ăla bun, prin pădure), tatăl lui Andrei a obosit zdravăn.
În schimb, copilu’ deborda de energie, alerga pe panta abruptă. Înseamnă că i-a plăcut pe unde l-am (a)dus! Ca să citez o vorbă a grupului nostru.

Poieniţa-i aglomerată, Andrei n-are iară stare. Noi ne tolănim pe iarbă, ne schimbăm şosetele ude, nu înainte de a face o cură cu picioarele goale în iarbă. Mirific!

Din Poiana Călugăriţa urmează o alternanţă de pădure 100% şi drum forestier, până la Barajul Vidraru.

 
Cascada uriaşă – poate mă ajutaţi cu denumirea; debitul era enorm, iar zgomotul s-a „resimţit” de departe


 Imensitatea Lacului Vidraru


Sunt şi vreo trei tuneluri. Unul e mai jos.



După ce ieşiţi din ultimul gang, mai sunt de străbătut 30 de minute pe şosea (Transfăgărăşan). Vă ţin de urât peisajele ameţitoare.



SURSE de APĂ
Apa din cascade ar trebui, teoretic, să fie potabilă.
Însă nu bag mâna în foc, mai ales că traseul este foarte circulat – cel puţin în lunile de vară!


INDICATOR: punct roşu. Altitudini, durată
Timpii sunt cei realizaţi de un copil de nouă ani şi jumătate, fără mare experienţă montană.

Transfăgărăşan, în aval de Barajul Vidraru (750 m altitudine) – Valea lui Stan (stăvilar – finalul traseului de via ferrata) 2 ore şi 15 minute

Stăvilar – Poiana Călugăriţa (~ 1150 m), inclusiv traversarea râului de pe o parte pe cealaltă aproximativ 30 de minute

Poiana Călugăriţa – Barajul Vidraru şi întoarcerea la parcare, de la Barajul Vidraru 2 ore

TOTAL: 5 ore şi 30 de minute (mici pauze pe parcurs şi pauză mai mare în Poiana Călugăriţa)
Distanţa străbătută: aproximativ 10 kilometri.

Pentru un adult cu experienţă şi care nu se opreşte vreo oră în Poiana Călugăriţa, traseul în circuit ar însemna 4 ore – 4 ore şi jumătate.


CA SĂ ŞTII (de ţinut cont)

În primul rând, cum ajungi la intrarea în traseul Valea lui Stan?
Direct de pe Transfăgărășan (DN 7C) în aval de Barajul Vidraru.
Dinspre Curtea de Argeș, se trece de drumul ce duce către ruinele Cetăţii Poenari.
De aici, după vreo doi kilometri, în prima curbă în ac de păr, întâlneşti o troiţă, în perimetrul căreia trebuie să laşi maşina – în weekend parcarea e absolut vizibilă.

Mergeţi în Valea lui Stan din Munţii Făgăraş numai dacă aveţi ceva experienţă montană (nu Urlătoarea şi punct)!!!
Nu merge din prima direct în Valea lui Stan!
De ce?
Mulţi ajung în Valea lui Stan datorită popularizării din ultima vreme a traseului – nu vă lăsaţi păcăliţi de miile de persoane care au traversat valea, de amenajările (destul de recente) cu scoabe, cabluri, scări – care dau impresia de floare la ureche!
Citiţi cu ATENŢIE materialele informative (Slavă, Domnului! Sunt mai mult decât destule!), priviţi cu ATENŢIE fotografiile şi EVALUAŢI-VĂ bine (fizic, dar şi psihic) capacitatea de a parcurge un astfel de traseu!
UNA e să stai comod în fotoliu şi să manevrezi tastatura, uimindu-te continuu de peisaj şi de adrenalina ce îl emană şi să dai din picioruşe a „vreau şi euuuu!!!!”, ALTA e să fii la faţa locului şi să te pierzi la primele traversări ale râului, la primele căţărări pe stânci (mai ales dacă sunt alunecoase, aşa cum le-am găsit noi, după săptămâna de ploi). ALTA e să te apuce ameţeala când eşti deja în aer, pe scări, scoabe şi cabluri!
Aveţi mare grijă atunci când abordaţi traseul Valea lui Stan cu COPIII !
Ţineţi-i în permanenţă sub supraveghere! Nu faceţi din Valea lui Stan primul lui traseu montan! Ca părinţi, unchi, mătuşi etc., le cunoaşteţi cel mai bine capacităţile / limitele!

Dacă ţii musai să te cocoţi pe scările şi pe scoabele din Valea lui Stan, dacă ţii musai să te agăţi de cabluri în Valea lui Stan şi nu eşti obişnuit cu ieşirile montane, urcă-te întâi pe nişte cărări de munte normale, vreo 2-3-4 ore. 
Şi verifică-ţi răul de înălţime!

Studiaţi cu atenţie starea vremii înainte de a pleca la drum! Nu te joci cu ploaia în Valea lui Stan - riscul de a cădea se înmulţeşte! Fie că e ea ploaie recentă, prezentă sau se anunţă în viitorul apropiat.
Păşiţi cu atenţie, concentraţi!

Beţele de trekking sunt absolut inutile în Valea lui Stan. Vă pot ajuta, eventual, la ieşirea în Poiana Călugăriţa – dacă ţineţi neapărat să le căraţi pentru 15 minute.

Teoretic, Valea lui Stan poate fi parcursă în orice anotimp.

!!! ATENŢIE !!! Parcurgerea Văii lui Stan IARNA nu este practic interzisă, dar este periculoasă – din cauza unor eventuale alunecări ale mâinilor sau picioarelor.

Să nu vă lipsească încălţămintea (şi îmbrăcămintea) impermeabilă. Şi o pelerină de ploaie.
E indicat să puneţi în rucsac haine (în special şosete) de schimb. Că nu se ştie. Noi am avut nevoie.

Spre deosebire de 7 Scări, intrarea în Valea lui Stan şi în Canionul de aici este gratuită.


Ce mai!
Am trăit din plin weekend-ul prelungit de Rusalii.
Valea Horoabelor şi Valea lui Stan!
Un mic tur de forţă care strigă: Mai vreeeeeeaaaaauuuu!!!
(luni a urmat odihna, da’ zău că nu spuneam „nu” încă unei aventuri!)


P.S. Ajunsă acasă, citesc despre moartea fulgerătoare şi tragică a actorului Anton Yelchin...
Un tip nu numai talentat, cu o capacitate uimitoare de a trece rapid de la comedie la dramă şi invers, dar şi extrem de modest, dedicat meseriei, cu un şarm natural... Ar mai fi avut atâtea de spus în lumea cinematografiei...  eu abia aşteptam, de fiecare dată, să îi urmăresc transformarea.
Şocul m-a făcut să uit, pe moment, de fotografiile din Valea lui Stan... cred că mi-am revenit abia peste o oră...
Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

8 comentarii:

  1. Atat zic: Doamne ajuta sa ajungem acolo; abia astept traseul asta, il visez deja!
    Bravo, Andrei!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu abia aştept să văd pozele tale din Valea lui Stan şi să citesc impresiile tale!

      Ștergere
  2. Ma multumesc sa calatoresc pe urmele pasilor vostri si cu pozele astea minunate. Numai bine!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Şi eu vă mulţumesc pentru că ne însoţiţi fiecare pas!

      Ștergere
  3. Buna Ioana foarte frumos ca promovezi Romania...dar cateodata ar trebui sa te gandesti mai bine inainte.Scuza-ma ca ma bag ,dar nu pot ramane indiferenta atunci cand e vorba de copii. Asa cum ai spus si tu Valea lui Stan este un traseu de VIA FERRATA si trebuie parcurs cu chit de Via FERRATA ( ham , casca ,scorpion si coarda de calatorie) . Acolo price pas gresit poate insemna moarte. Nu e deloc exagerat,iar inconstienta si principiul " lasa ca merge si asa" ucid. Te-ai intrebat de ce sunt atatea cruci pe jepii mici de exemplu? Pt ca multi s-au incumetat in necunostinta de cauza - au auzit sau au citit ca este un traseu frumos! Asa ca te rog mare grija ce trasee descrii si incurajezi oamenii sa faca-ca risti tu siguranta ta sau a nepotului tau e una,dar sa incurajezi o masa de oameni sa faca la fel ... Cum ar fi pt tine sa auzi ca un copii a cazut pe Valea lui Stan? ( cei mai multi nu stiu ca un surplus de adrenalina Iti taie picioarele si e de ajuns in anumite locuri). Am citit si articolul din Horoaba - stii ca este un traseu INTERZIS fara asistenta? Stii ca cei care l-au Mai parcurs nu se incumeta cand are apa ( si nu sa nu se ude)? Stii oare ce poate face o viitura in canioane? Nu o data am scos oameni cu copii din Valea lui Stan pe ploaie cand apa crestea vazand cu ochii! Daca tot vrei sa descrii un traseu corect ar fi sa expui riscurile nu sa-I faci pe oameni sa creada ca "e floare la ureche daca-l face si-un copil ". Nu am vazut prin pozele tale si placutele de avertizare de la intrarea in aceste canioane ( cel ce descrie Valea lui Stan si echipamentul necesar si cel de Interzis din Horoaba fara asistenta) NU AU FOST MONTATE ACOLO DEGEABA!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La fiecare articol pe care îl postez şi care descrie un traseu dificil există o rubrică numită "Ca să ştii (de ţinut cont)", cu diferite sfaturi despre traseu - ceea ce este cazul şi mai sus. Sfaturile şi atenţionările referitoare la Valea lui Stan sunt un pic mai sus de comentarii – ele EXISTĂ deja, trebuie doar parcurse!
      Voi insera ŞI o atenţionare în ceea ce priveşte copii.
      Eu una nu încurajez pe nimeni să facă nimic - pur şi simplu descriu, eventual dau sfaturi, din propria experienţă. Cei care aleg un anumit traseu au DATORIA să se informeze despre el, să îl studieze şi să decidă în cunoştinţă de cauză dacă au capacităţile necesare pentru a-l parcurge. Şi să decidă în ceea ce-i priveşte pe copii.
      Dacă eu merg pe Valea Albă, asta nu înseamnă că îndemn pe oricine fără experienţă să se apuce să o ia pe acolo, doar pentru că "e mai scurt", că le-am spus eu că e mai scurt până pe platou. Cum spuneam, toţi aceia care au pretenţia că parcurg un traseu montan TREBUIE să se informeze în prealabil. Eu descriu experienţa mea şi încerc să îi fac pe alţii să înţeleagă că nu e… floare la ureche. Dar nu pot DECIDE eu în locul lor.
      P.S. La începutul acestui material, am făcut o trimitere către articolul din 2014 cu Valea lui Stan, în care APARE FOTOGRAFIA cu panoul de la intrarea în traseu.
      Dar lumea de azi e prea grăbită ca să “înghită” toată informaţia…

      Ștergere
  4. Excelent fotoreportajul! Felicitări! Și eu am făcut traseul cu băieții mei, care sunt mai mari. Traseul este foarte spectaculos și bine întreținut, adică se poate parcurge în condiții de siguranță. Din păcate pe 5 august 2017 am avut un incident neplăcut: am pierdut un rucsac de munte cu echipament de sport-turism - două saltele izopren, doi saci de dormit, o pereche de pantofi de ciclism MTB Shimano, pantaloni și tricou de ciclism, alte haine de munte etc. Tel. 0722 642 080, 0721 250 245

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Mulţumesc!
      Sper să îţi (re)găseşti echipamentul!

      Ștergere