miercuri, 26 noiembrie 2014

Parcul Tineretului – Natura ca medicament


Vă era dor de Parcul Tineretului?

Hai, că nu v-am mai POVESTIT de mult ceva de aici. Am ajuns deja la al cincilea episod! Hai să spunem că s-a făcut de-o miniserie!

Acest articol este o „replică” la materialul din primăvară.

Aceeaşi „excursie” neprogramată, care mi-a adus împăcare sufletească. Sau ceva pe aproape.

După o noapte nedormită (nu-ntrebaţi de ce!), sâmbătă spre duminică, l-am urmărit pe Ion coborând din pat - noi dormim ca la cămin, în paturi suprapuse, din lipsă de spaţiu - şi pregătindu-se de plecare.
Ceva l-a întors din drum. Eu.

Văzându-mă într-o stare... aiurea, a hotărât să tragă de mine şi să mă scoată din casă.
Eu nu şi nu! Să mă lase în compania lui Douglas Kennedy în continuare!
A fost nevoie de putere de convingere ridicată din partea lui Ion, deoarece chiar nu voiam să mă ridic de pe canapea.

De obicei eu trag de el - cu orice: de la o plimbărică de juma’ de oră la o ascensiune montană.


DOUĂ ORE ÎN NATURĂ

În fine, am bântuit prin dragul Parc Tineretului vreo două ore, de la 10 la 12. Nu prea mă prind pe mine în parc orele-astea matinale (pentru mine ); mie îmi place seara, pentru atmosfera de atunci şi pentru apusuri.

Când am ajuns, nu am băgat în seamă natura, am ignorat-o cu desăvârşire! Eram varză din toate punctele de vedere. Cu deprimarea în sacoşă.
Chiar mă deranja să mă plimb aiurea prin parc, cu alergători roind în jurul meu - nu erau mulţi, însă mie mi se accentuau senzaţiile.
Mie mi se învârtea capul, simţeam frigul nu numai învăluindu-mă. Ci copleşindu-mă de-a dreptul!
Şi mă apucase şi gelozia/invidia că n-am mai alergat de mult... Că alţii POT şi eu nu!
Că eu abia îmi mişc picioarele şi alţii au trecut deja de două ori pe lângă mine... Reamintesc, o tură de Tineretului are 2,8 kilometri.
Şi că e prea frig acum pentru jogging, că eu respir în timpul exerciţiului şi pe gură şi gâtul meu se face praf!


M-am răţoit un pic la Ion atunci când s-a oprit să pozeze un colţişor de NATURĂ.


Nu-mi trezea niciun interes. Niciun sentiment!

Eu?! Să nu mă intereseze natura?!
Eu, care am iubit dintotdeauna NATURA, naturalul, naturaleţea şi toate derivatele...

Apoi, încet-încet, am înaintat. Cu gândul să ajung acasă şi să dorm.
Indiferenţa la parcul răsfirat în privinţa oamenilor era maaaare.


Eu sunt în al nouălea cer la linişte, la NATURA căreia îi auzi respiraţia. La peisajele în culori strălucitoare – chiar dacă duminică (23 noiembrie) soarele nici nu se gândea să se arate!


Uite că acum nu mi-a ieşit pasienţa cu agitaţia lipsă şi cu frumuseţea NATURII!

Încă o buclă de lac, o cerere timidă la Ion de a-mi pasa aparatul pentru o fotografie...
Şi tot aşa... am început să reaprind microbul fotografiilor.
Să... redescopăr NATURA.




Un MEDICAMENT pe care îl recomand tuturor! Mişcarea prin natură poate face minuni - cu toate clişeele acestei expresii...







Mai jos sunt două instantanee de la începutul lui octombrie, în acelaşi Parc Tineretului. Cu soare. După o alergare.




Celelalte episoade din seria nelimitată „Parcul Tineretului”

Related Posts Plugin for

WordPress, Blogger...

6 comentarii:

  1. o plimbare deosebit de placuta, imagini desprinse parca dintr-o carte cu povesti! :)
    In Parcul Tineretului am învatat sa merg cu patinele cu rotile :))) Bunicul ma tragea cu o curea din piele... ce amintiri placute!
    Te pup. Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu în Tineretului am „învăţat" să alerg...
    Ce amintiri cu patinele cu rotile - acum le zice „role" şi au cu totul alt design; şi nu mai scârţâie după o anumită ultilizare.
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  3. În perioada asta mă simt ca leul în cuşcă, pentru am făcut o entorsă şi nu pot să mai alerg o perioadă :( A fost prima dată când mi-am propus să încerc să alerg cât mai târziu, în toamnă, mi-am luat echipament special şi acum asta.. Dar poate că ar fi o idee bună să ies doar la plimbare, să mă bucur de natură şi să descopăr noi colţuri de parc. Sau chiar alte parcuri :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Am alergat de câteva ori în această toamnă - şi eu mi-am achiziţionat un echipament mai grosuţ -, inclusiv în Herăstrău, pentru diversitate.
    Dar... aşa cum spuneam mai sus, pentru mine frigul a pus o restricţie asupra alergării în ceea ce mă priveşte - ştiu că nu e bine să alerg cu gura întredeschisă, însă nu pot altfel.
    Te înţeleg foarte bine la faza cu „leul în cuşcă"!
    Să te faci repede bine! Şi să descoperi cât mai multe parcuri/colţuri de parc!
    Ioana

    RăspundețiȘtergere
  5. ...filmul în serial cu Parcul Tineretului?!
    (ne cerem scuze, suntem derutaţi - „vorba" facebook-ului)

    RăspundețiȘtergere